In cultura noastra cu cat esti mai sus intr-o ierarhie, cu atat mai incruntat si mai serios trebuie sa pari. Zambetul este ceva rarisim, nedemn de aparitia „dansului”...om important ce se gandeste mereu la multele probleme „ce toate apasa din greu pe umerii lui”...viitorul firmei, a orasului, a tarii chiar apasa pe umerii lui. Cu cat mai jos in ierarhie te afli, cu atat zambesti mai mult. Pentru ca nu prea ai probleme. Nu prea ai nici bani, e drept.
In cultura Americana, nu ca ar fi idealul, cu cat te afli mai sus intr-o ierarhie, cu atat zambesti mai mult...asa cum de alfel ati vazut si dumneavoastra, nu odata, la televizor. Oare aia sunt chiar iresponsabili ? Ma rog, daca te uiti numai la criza financiara pe care au declansat-o mai ca-ti vine sa zici DA, cu gura plina. In fapt, stim ca nu-i chiar asa.
Cu cat te afli mai jos in ierarhie, cu atat ei zambesc mai putin. Normal, au probleme multe de rezolvat. Pentru ei, pentru sefii lor...de aia sunt platiti, nu?
Diferenta consta in modul in care se aplica managementul si mai ales managementul propriei persoane. Cum poti organiza pe altii, daca tu nu te poti organzia nici macar pe tine? Pare de bun simt, dar poate ca tocmai de aceea nu e atat de usor.
Zambesc mai mult, pentru ca sunt de-adevaratelea relaxati, mai impacati cu sine, cu ce fac si stiu ca au echipe care se ocupa de lucrurile ce sunt de executat. Au incredere. Deschiderea oamenilor este mai mare si „naivitatea lor”, asa cum o denumim noi, ei o denumesc incredere, ca personalul pe care ei i-au selectat si antrenat este capabil cu adevarat sa se ocupe de problemele delegate.
La noi, seful sau patronul nu are incredere in nimic si in nimeni, daca poate, isi angajeaza rudele pe functiile „cheie” ca sa „nu fie furat” fiindca la noi „toti fura”.
Seful este dominat de spaima lipsei de control, ca sunt lucruri pe care el / ea nu le controleaza, ca ceva se misca totusi in firma/organziatia aia fara se stie el/ea. In fapt, mai ales in organziatiile/firmele de stat/ frica este ca se „misca spaga”....si se poate misca fara el. Sa-l sara. E, asta e grav !
Si cum sa-ti mai arda sa zambesti in conditiile astea: toti te fura, nimeni nu stie bine ce are de facut, toti sunt niste bezmetici, iresponsabili, nepriceputi, indolenti, mincinosi si ... vor sa-ti ia si locul....ca doar nici tu nu l-ai capatat altfel, nu ?
Asa ca revenim. De ce ai vrea sa zambesti ? Ce e „de zambit” la asta ? Cand totul e pe capul tau, totul atarna numai de tine...toti vor sa le rezolvi TU problemele...ca ei nu-s in stare. Deh, doar tu ai salariul cel mai mare, nu ? Functia cea mai mare! Deci tu le stii pe toate, ca altfel cum ai ajuns aici ? Si ei nu fac nimic...De ce ar face, daca tu tot „te oferi” sa le rezolvi problemele? Ei le rezolva pe ale subalternilor lor... si tot asa pina jos. De aceea cu cat esti mai jos in ierarhie cu atat zambesti mai mult. Fiindca tu nu ai probleme. Tie ti le rezolva seful. Tu esti ultimul din ierarhie...tu nu ai probleme! Tu ai doar salariu. Mic ce-i drept. Dar nu ai nici probleme de rezolvat !
Cum am ajuns sef ? Cu pile? E...aiurea. Nu mai exista asa ceva! Dar daca se prind aia ca nu stiu mai multe decat ei! Ca trebuie sa par ca sunt stapin pe mine, stapin pe situatie, stapin pe...tot ce misca!
Si voi mai vreti sa si zambesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu