Discutam
despre acest subiect de zeci de ani, de secole chiar! Si degeaba. In cele mai
multe companii sau organizatii nu ai sa vezi asa ceva.
Nu am timp!
Sunt pe graba! Decat sa-I dau toantei aleia sa faca, mai bine mi-o fac eu
singur cu mina mea! Nu am incredere ca poate face la fel de bine ca si mine. Nu
am timp sa stau sa il invat!
Nu am timp,
este cel mai comun raspuns pe care-l obtii. Si cel mai nevinovat.
- "Dar de ce nu
ai timp?" O intrebare nesimtita pe care o mai pun din cand in cand.
Pai tocmai de aceea, pentru ca nu delegi. A delega inseamna
a da altor persoane sa faca sectiuni din munca ta sau in intregime anumite
activitati, tocmai pentru a-ti face tu timp sa…Sa ce?
Sa te dezvolti! Sa inveti, sa explorezi zone noi, sa citesti
si tu cate ceva. O carte, nu ziarul sau Facebook-ul.
Problema majora este ca daca intr-o companie oamenii nu
deleaga este pentru ca CEO –ul nu deleaga nici el, si cel de sub CEO nici ei nu
deleaga si tot asa. Soferul oricum nu are cui delega asa ca el este singurul
caruia nu-I pasa de subiect. Rezultanta este ca cei mai de jos oameni din
companii sunt si cei mai relaxati. De ce? Simplu pentru ca munca lor e facuta
de cei de deasupra lor. Caci la asta duce lipsa delegarii. Managerii in loc
sa-si faca treaba lor, o fac pe acelor de sub ei. Caci atunci cand au fost
promovati, erau experti la acea munca. Si le si placea. Unora cel putin. Asa ca
daca vreti sa vedeti oameni relaxati, mergeti la garaj, ii veti gasi jucand
table, la o cafea si o tigara, dezabatand ultimul meci de fotbal.
Daca vrei sa vezi cine este manager si cine nu, este suficient
sa-I intrebi cum stau cu timpul. Daca iti va zice ca nu are timp deloc si este
mereu in criza, si-a ales gresit meseria de manager. A fi manager este o
meserie in sine, nu este un calificativ sau un rang, desi unii asa cred.
Exista o categorie de manageri care confunda delegarea cu
abdicarea. Adica dau ceva de facut altcuiva dar fara sa-I verifice daca stie sa
faca ceea ce I s-a dat, daca poate, daca vrea, etc. Si ulterior este ultragiat ca persoana in
cauza nu a faciut ce I s-a spus sau ca a facut prost. Si apoi vine replica
magistrala: “Vezi, ti-am zis eu ca nu este in stare sa o faca?”
Sa ne intoarcem putin si sa ne intrebam care este rostul unui
manager, asa in general? Sa faca anumite treburi intr-un interval de timp dat
si cu un buget anume. Daca am putea face lucrurile singuri, nu am mai angaja pe
nimeni. OK, pai daca tot i-am angajat de ce sa nu le si dam ceva de lucru?
A delega cuiva ceva de facut este SINGURA modalitate
serioasa de a-I invata pe oameni lucruri noi si de a-I ajuta sa se dezvolte, sa
creasca. Acuma sa vedem cum se deleaga.
Tehnica este simpla si nu doare foarte tare. Daca ai avut un
copil pe care l-ai invatat cu mina ta, cum se spune, sa innoate inseamna ca
deja stii. Iei copilul de mina si-l duci la bazin, va dezbracati amindoi si va
bagati in bazin si tu il sustii pe el si-I arati ce miscari sa faca si cum sa
faca.
Dupa o vreme, te dezbraci dar nu mai intri in bazin cu el,
stai pe marginea bazinului si privesti, dar esti gata sa intervii la nevoie.
Dupa alte niste luni, nu te mai dezbraci ci mergi cu baietii la bere si copilul
isi vede singur de antrenamente.
Mai intai stai cu subordonatul si-I pui sa se uite la tine
in timp ce tu faci, ceea ce vrei sa-l inveti pe el. Apoi il pui pe el sa faca
si tu te uiti la el. Apoi il lasi sa fac singur dar esti gata sa-l ajuti la
nevoie. Si la urmatoarea ocazie il lasi singur. Dar asta ia nitel timp, nu mult
dar ia, si ceva mai multa energie personala, daruire si interes pentru
dezvoltarea oamenilor pe care i-ai angajat. Asta inseamna un manager
responsabil. Un manager care deleaga. Pentru ca daca el deleaga, eu atunci ca
si sef al lui stiu ca va avea timp in curand sa se dezvolte, sa se ocupe de
lucruri cu adevarat importante pt functia lui, de lucruri pe care numai el le
poate face acum.
Si aici te lovesti de CEO, pentru cine poate spune intr-o
firma ce este important si ce nu? Firesc, CEO-ul. Deci cand tu ca si manager
iti intocmesti lista ta de prioritati CEO ar trebui sa stea cu tine si sa te
ajute sa ti-o faci. E, dar ce te faci ca nici el nu are timp de tine. Asa ca
normal, de ce ai avea tu de aia de sub tine.
Unde mai pui ca poate le vine si ideea sa-ti ia locul. Si fraieri ar fi
sa nu fie asa, daca tu oricum nu ai de gand sa inveti nimic nou. Pentru ca nu-I
asa, nu ai timp. Nu ai cand. Si atunci te intrebi de ce desi apare in toate
trainingurile de time management diagrama cu patru cadrane (in management totul
este cu patru cadrane, ca noi doar atata invatam sa innumaram) cu important si
urgent, important si ne-urgent, neimportant si urgent…bla, bla.
Cel mai inutil mod de a arunca banii dupa team buildingul la
munte, este cursul de time management. Cum ar putea gestiona cineva, ceva care
oricum trece, imuabil si indiferent la nevoile tale, la ale sefului tau, la ale
lui Putin, la ale oricui de pe lumea asta. TIMPUL. Majestatea sa timpul.
Ceea ce poti gestiona sunt prioritatile tale si ale celor de sub
tine. Timpul lasa-l in pace, ca el trece oricum. Gestioneza-ti munca ta si pe a
celor de sub tine. Ajutati oamenii sa creasca este unicul mod in care ai o
sansa, cat de cat, sa cresti si tu. Altminteri este bine sa-ti verifici zilnic
agenda de telefon ca sa vezi pe cine mai stii. Pentru ca nu-I asa, inca traim in
tara si in vremurile in care este mai important nu ce stii si ce poti sa faci,
ci pe cine stii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu