Din multe
motive si le vom lua intr-o ordine oarecare.
De frica.
Pierd
controlul si ce va spune seful meu. Sau pierd controlul si daca nu mai trece
spaga si pe la mine si astia ma ocolesc? Ramin fara dijma mea. Pierd controlul
si se va intreba lumea dupa o vreme “asta cu ce se mai ocupa pe la noi?”
Ca sa nu piarda timpul.
Eu fac mai
repede si mai bine. Asta precis ca lucreaza incet si prost. Da, asa este. La
inceput si tu lucrai incet si prost. Dar in timp ai invatat sa lucrezi mai bine
si mai repede.
Daca greseste asta caruia i-am delegat?
Pai si tu ai
gresit de nenumarate ori si seful tau te-a suportat. Acuma suporta-l si tu pe
colegul tau. A venit si randul tau. Asta este rostul unui sef, printre altele,
sa ajute subordonatii sa invete.
Daca imi pierd eu importanta si nu ma mai
intreaba nimeni nimic?
Pai dupa ce
subordonatul tau invata si lucreaza si singur, tu vei reincepe sa inveti si sa te
dezvolti, pentru ca acuma ai timp. A, nu mai ai chef? Da, nasol!
Atunci e
normal sa vina si motivul ulterior.
Frica sa nu-ti ia locul.
Daca eu il
invat pe asta sa faca ce stiu eu, dupa o vreme o sa stie tot si o sa-mi ia
locul. Daca tu nu faci nimic in plus intre timp, daca nu mai inveti nimic si nu
te dezvolti deloc, raspunsul este DA, o sa-ti ia locul! Prost ar fi sa nu o
faca!
Spaima ca nu-i ajunge timpul.
Cu cat frica
ca nu-I ajunge timpul este mai mare, cu atat mai mult nu-i va ajunge timpul. Nu
timpul este problema lui, ci frica in sine. Si de fapt este frica pentru
imaginea sa sau frica de ce va zice seful lui. Caracteristic organizatiilor
oligofrene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu