Charles Handy denumeste curba sigmoida, curba ce reprezinta insasi curba vietii. Handy fost numit la inceputul deceniului 10 al secolului trecut, unul dintre primii 50 de mari ganditori ai planetei. Va inchipuiti sfiala si nervozitatea mea cand am pasit pragul casei sale...o casa din Londra, ceva mai mare decat cele mici si inghesuite din centrul Londrei – se afla oarecum mai spre periferie – dar totusi o casa cat se poate de normala. Ceva mic si neastamparat plingea undeva intr-un colt. Mi-a spus ca e nepotul, caci la etajul casei sta fiul lui, iar el impreuna cu sotia mai au grija de nepotel. Nu-mi inchipuiam ca un om de talia lui, profesor si scriitor, mai are timp si de nepotel...Este un om minuat, vesel, primitor, pus mereu pe taifas si de o mare intelepciune pe care nu contenesc sa o descopar si redescopar ori de cate ori ii citesc sau recitesc scrierile.
Revenim la curba lui, ce spune este extrem de banal, tine de bun simt, dar atat de rar ne gandim la acest lucru!
Curba reprezinta o sinusoida, care incepe asa cum stiti cu un mic declin, urmeaza o crestere lunga pana la un maxim si apoi o panta descendenda. Cresterea si descresterea oricarui lucru viu sau structuri sociale, politice si asa mai departe. Nasterea – maturitatea – batranetea si in final sfarsitul nostru. Cresterea si descresterea oricarui imperiu de-alungul timpului. Ciclul de viata al produselor, pentru cei obisnuiti din marketing.
Cu toate acestea recunostem ca viata nu se rezuma numai la atat. Ar fi deprimant ca tot ce poti sa faci in viata este sa spui unde te afli pe curba. Bine ca exista si a doua curba! Vedem destul de des companii care rezista de zeci si sute de ani....oameni care renasc dupa ce au fost aparent doborati la pamant.
Si vedem ca cel mai bun loc pentru a porni pe a de-a doua curba este punctul A, un punct imaginar situat inaintea apexului la 1-2 cm dar si inaintea de a incepe coborarea.Punctul B este situat la 1-2 cm dupa ce a inceput coborarea.
Pare un lucru evident dar stiti si voi ca nu e asa. Cati antreprenori, directori generali sau presedinti de firma stiti voi care sa demareze programe de schimbare sau de restructurare a propriului business cand firma merge inca ascendent?
Problema este ca daca realizezi ce se intampla numai cand ai ajuns deja in B, este prea tarziu. Energia pe care va trebui sa o mobilizezi ca sa iesi din coborarea abruta va trebui sa fie colosala si va costa enorm.
Pentru individ, de exemplu disponibilizarea sau concedierea se afla undeva in jurul punctului B.
Inteleptii pornesc pe a doua curba din punctul A. Nu asteapta sa vada ce „este dupa deal” ca sa stie ca va veni si coborarea. Stiu deja asta. Si atunci se pregatesc.
Drumul intre A si B este numita calea prin paradox, pentru ca aceasta curba a lui Handy este un paradox. Iti merge bine dar cu toate astea stii ca va veni vremea cand nu va mai fi asa. De ce lucrurile ar incepe sa mearga prost daca acum merg asa de bine!
O noua lansare de produs, o noua strategie, o noua cultura organizationala, o noua tehnologie orice alegem din cele enumerate sau altele este clar ca vor trebui sa fie fundamental diferite de cele de dinainte.
Asa cum spunea si Marshall Goldsmith – „ce te-a adus aici, nu te va duce dincolo”. Ceea ce ti-a adus succesul pina la punctul A nu-ti va asigura supravietuirea pe termen lung si poate nici macar mediu.
Oamenii insisi trebuie sa fie diferiti. Liderii initiali au menirea sa traseze prima curba si sa o mentina, pentru a asigura resursele si sustenabilitatea companiei pina cand ceilalti vor reusi sa treaca de perioadele foarte dificile ale trasarii celei de-a doua curbe.
Perioada dintre cele 2 puncte, A si B este una foarte dificila, tulbure si cu mari confuzii.
Ceea ce este valabil pentru organizatii este valabil si pentru viata de cuplu. Tinem cu dintii de vechile obiceiuri. Uitam ca viata si prioritatile noastre se schimba cu timpul, ca noi imbatranim. Fiecare relatie are nevoie de cel putin o a doua curba. „Pina cand moartea ne va desparti...” suna astazi cu totul diferit. Jaques Salomee spunea intr-una din poeziile sale:
„Eu cel de astazi ma alturi tie in devenirea mea de maine...” Este dificil, daca nu imposibil sa juri astazi credinta pina la moarte, am fi tentati sa spunem. Cu toate astea vedem ca se mai intampla. Deci se poate!
„De-alungul vietii noastre, a fiecaruia, simtim adesea ca ar trebui sa mai trecem o culme, acum ca viata e mai lunga...dar habar nu avem unde se afla aceasta culme. Atat de multi dintre noi locuim in acea zona dintre A si B, ingrijorati ca prima curba o va lua rapid in jos inainte sa o descoperim pe a doua”[i]
Acum in mijlocul cirzei financiare, morale, politice si sociale in care ne aflam, ne dam seama ca nu numai ca nu suntem in stare sa vedem ce-a de-a doua curba, dar am trecut de mult de punctul B si nu stim inca unde ne vom opri ca sa ne tragem rasuflarea si „sa urcam dealul din nou”.
Este opinia mea.
Poate ca cei mai multi se vad inca pe prima curba. Dar unde oare?
Disciplina celei de-a doua curbe ne impune sa presupunem ca ne aflam in preajma varfului primei curbe, undeva pe linga punctul A si ca ar fi bine sa ne pregatim pentru cea de-a doua curba.
Richard Foster de la McKinsey a studiat 208 companii vreme de 18 ani cautand sa vada care dintre ele au avut succes intr-un mod consecvent. Au fost numai trei companii care si-au pastrat succesul vreme de 18 ani.
Dintre toate, 53% nu au putut sa-si pastreze recordul mai mult de 2 ani. In consecinta, „secretul” e bine pastrat! E atat de simplu dar atat de dificil in acelasi timp. Un alt paradox.
Cand cineva este foarte atasat de trecut este dificil sa sa se schimbe intr-un alt fel. Atasarea afectiva de trecut ne opreste din explorarea „cu ochii deschisi” a viitorul.
De accea se ridica necesitatea angajarii unui consultant pentru a beneficia de cineva care nu este atasat emotional de trecut si te poate ajuta sa explorezi viitorul intr-un mod benefic pentru el sau ea si organizatie.
Cine nu este atasat de trecut? Nu-ti poti renega amintirile, atat pe cele dragi cat si pe cele mai neplacute. Sunt acolo si fac parte din tine. Sunt una si aceeasi cu tine. Te simti de parca te-ai renega pe tine. Consultantul nu are amintirile tale, nici nu are nevoie de ele. Treaba lui este sa te ajute sa intelegi unde te afli pe prima curba si sa detecteze daca e timpul sa te apuci de treaba pornind munca pentru a doua curba. In plus, sa te sustina in drumul printre paradoxuri fara sa-ti pierzi mintile si sa exploreze cu tine viitorul si mai ales cum si cu cine vrei tu sa construiesti acel viitor.
[i] Pelerina goala - Charles Handy, Editura CODECS, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu