Liderii au parte de comportamentul pe care il afiseaza si pe care-l tolereaza in organizatie.
De foarte multe ori am vazut lideri care se plang de problemele cu care se confrunta in organziatie si mai ales de ceea ce fac sau mai degraba de ceea ce nu fac oamenii lor.
Insa daca stai sa observi modul in care ei insisi comunica, opereaza, deleaga sau urmaresc activitatile si mai ales rezultatele si realizarea obiectivelor vei vedea la ei exact aceleasi lucruri pe care ei le reproseaza celorlalti.
Un exces in activitatea de control, vanarea cu obstinatie a greselilor subalternilor si un nesfarsit sir de reprosuri si critici.
Acestea pentru ca abuzeza de un control exagerat si traiesc un vesnic cosmar al obiectivelor neindeplinte. Asta fiindca ei insisi nu cred in realizarea lor si se indoiesc si de capacitatea colegilor lor de a le indeplini.
A fi lider nu insemana numai sa-i controlezi pe ceilalti si sa le fixezi obiective. Inseamna si sa-i ajuti sa-si indeplineasca aceste obiective, prin mentoring, coaching, sa discuti amanuntit obstacolele pe care ei le au de depasit, despre cum vor face ei ca sa le depaseasca si mai ales despre natura suportului de care ei au nevoie ca sa-si atinga obiectivele.
Ce capacitati detin directorii tai ca sa poata face fata noilor provocari?
Stiu ei ce merge bine si ce nu in organziatia lor?
Cum pot imbunatati procesele sau operatiunile care astazi nu sunt la cel mai inalt nivel posibil? Au instrumentele necesare?
Au capabilitatile sa foloseasca acele instrumente?
Acestea sunt intrebari necesare a fi discutate deschis in organziatie si solutionate transparent si realistic.
De prea multe ori liderii se lasa atrasi in capcana seductiei – ca avem tot ce ne trebuie, ca suntem cei mai buni, ca stim tot despre aceasta meserie, ca doar niste amariti de muncitori sau agenti de vanzare stau in calea atingerii obiectivelor noastre.
Si cand nu le atingem auzim mult prea des ca; “Noi ne-am facut treaba, cei de jos nu vor sa inteleaga, sa faca lucrurile sa meaga”. Vesnicul “acar Paun” este cel ce ne scoate din pozitia jenanta de a da raspunsuri sincere la intrebari dure.
Si atunci se porneste avalansa explicatiilor pentru care “viata e nedreapta cu noi” desi am depus tot efortul si am muncit pe rupte dar iata ca...fie criza, fie conjunctura...ne-au fost potrivnice si nu am putut obtine rezultatele scontate.
Intotdeaun cineva este de vina, dar nu noi. Concurenta, opozitia, dusmanii poporului, mogulii, presa....acestia sunt dusmanii, nu noi. Noi suntem perfecti, ceilalti in schimb...lasa de dorit, nu-i asa?
Leadershipul vine odata cu responsabilitatea. Chinezii spun ca de fiecare data cand ridici de jos in bat, trebuie sa-ti aduci aminte ca desi tu il apuci de un singur capat se va ridica si celalalt.
Se uita un principiu simplu si clar: Oamenii sunt platiti sa ofere rezultate si nu scuze! Si intotdeauna cand o firma sau o organziatie ajunge in dificultati, de vina sunt liderii si niciodata executantii.
Si in mod natural, toti stim asta. Dar nu vrem sa recunoastem si intram in jocul “de a da bine”. Poza ni se pare ca devine mai importanta decat realitatea. Imaginea nu tine de foame si desi este un truism, ne prefacem ca nu vedem desi cu cat ne straduim sa dam mai bine cu atat mai prost suntem vazuti de fapt.
Thomas Jeffersson spunea: “Uneori poti prosti cate un om. Uneori poti prostii toti oamenii. Dar nu poti prostii toti oamenii tot timpul!”
joi, 10 decembrie 2009
luni, 9 noiembrie 2009
Criza sau renasterea unei natiuni.
In ultima jumatate de an dar nu numai, asistam la o prelungire a unei crize ce dureza de peste 70 de ani, o criza de leadership si de valori care bantuie aceasta natiune.
Si aceasta criza se vede din ce in ce mai acut oriunde te uiti in jurul tau, fie ca vorbim de scoala, sanatate sau economie. De politica nici nu mai poate fi vorba. Am obosit cu totii sa tot dam vina pe comunism si sa ne gasim scuze de fiecare data cind inregistram un esec.
Cind te uiti la politicieni ai senzatia ca unica lor ocupatie este sa-si gaseasca scuze pentru a ne explica noua cum ar fi vrut ei sa faca nu stiu ce lucru important, dar vai nu s-a putut pentru ca....de ce nu avem autostrazi, pentru ca....de ce traim prost, pentru ca....de parca oamenii ar candida la postul de “generator de explicatii” si nu de parlamentar, sau ministru sau prim-ministru sau orice alta pozitie de inalt functionar public.
O prima lege a eficientei si care tine de bun simt si nu de stiinta spune ca “oamenii sunt platiti ca sa dea rezultate si nu explicatii”. La fel ca si in sport unde nu conteaza decat victoriile si nu meciurile jucate, conteaza medaliile si nu vechimea. Asta este masura competentei si calitatii. Restul sunt povesti.
Iarasi tine de o lege a naturii ca 10% dintr-o populatie dau esenta si directia miscarii unui popor. Seteaza valorile si devine depozitarul traditiilor si valorilor unei natiuni. Conform cu cele pe care le enunta astazi diversi sociologi, politologi sau statisticieni dar nu numai, ne apropiem cu repeziciune de a pierde definitiv acesti 10% din elita natiunii si de a deveni pe deplin un teritoriu in loc de o tara, o populatie in loc de o natiune.
Politicenilor de azi le suride idea, fiindca o populatie nu este interesata de politica, nu este interesata de educatie – educatia in sine este grea, dificila si presupune efort – de valori si principii de viata. Este usor de condus, de prostit si “circ si paine” este tot ce le trebuie. Nu pun probleme, nu pun intrebari si opinii nu au decat daca intrebi care este ultima telenovela, ce mai poarta EBA sau cum a jucat Steaua in ultima etapa.
Pericolul este mare si se pare ca mai multi oameni de seama cred cu sinceritate ca anul 2010 – un an extrem de dificil economic si social – va fi un an al renasterii natiunii sau al disparitiei pentru urmatorii 50 de ani. Sigur vorbim de disparitie la modul “metaforic”. Vom ramine aici dar ca si o colonie a UE, un mic moft, costisitor de altfel, al unei “natiuni Europene”.
Fiindca refacerea acestui “miez” al natiunii dureaza mult si este un proces extrem de dificil ce necesita resurse mari, rabdare si mult stoicism.
Politicienii ar fi timpul sa se trezeasca si sa dea masura marilor intrebari ale natiunii, sa caute ideile si cauzele care unesc aceasta natiune si nu o dezbina.
Ridicol este ca “cei 10 %” nici macar nu vor sa conduca, nu vor decat sa fie ascultati si luati serios in seama.
Sa nu mai propuna 32, 36 sau nu stiu cate solutii de iesire din criza. Sa judece profund, sa aleaga 5 solutii si sa le aplice consecvent 10 ani. Sa gandeasca strategic si urmareasca aceasta strategie in urmatorii 20 de ani si rezultatele vor veni.
Kouzes si Posner (USA) au facut un studiu ce a durat 15 ani din 1987 si pina in 2002 asupra a ce doresc oamenii de la liderii lor. Raspunsul este simplu si clar:
- Onestitate - 88%
- Viziune – 71%
- Competenta – 66%
- Inspiratie – 65%
Sunt convins ca acelasi lucru vor si Romanii. Leadsershipul nu este un lucru complicat este doar un lucru dificil tocmai pentru ca ti se cer cele de mai sus.
Sa cresti un copil nu este complicat dar este dificil, pentru ca trebuie sa faci asta zi de zi, neincetat, fara exceptii. Un computer este un lucru complicat dar nu este dificil sa inveti sa lucrezi cu el.
Aceasta diferenta esentiala intre “complicat si dificil”...da valoarea din ce in ce mai mare leadershipului care se poticneste intre valori si cinste.
Ceea ce poate parea complicat – sa faci un pasaj subteran de exemplu – nu este atat de complicat in esenta fiindca este o problema de inginerie. Sa-l faci cinstit, adica intr-u termen rezonabil, fara sa scoti din minti jumatate de populatia Bucurestiului este un lucru greu.
In ultima jumatate de an dar nu numai, asistam la o prelungire a unei crize ce dureza de peste 70 de ani, o criza de leadership si de valori care bantuie aceasta natiune.
Si aceasta criza se vede din ce in ce mai acut oriunde te uiti in jurul tau, fie ca vorbim de scoala, sanatate sau economie. De politica nici nu mai poate fi vorba. Am obosit cu totii sa tot dam vina pe comunism si sa ne gasim scuze de fiecare data cind inregistram un esec.
Cind te uiti la politicieni ai senzatia ca unica lor ocupatie este sa-si gaseasca scuze pentru a ne explica noua cum ar fi vrut ei sa faca nu stiu ce lucru important, dar vai nu s-a putut pentru ca....de ce nu avem autostrazi, pentru ca....de ce traim prost, pentru ca....de parca oamenii ar candida la postul de “generator de explicatii” si nu de parlamentar, sau ministru sau prim-ministru sau orice alta pozitie de inalt functionar public.
O prima lege a eficientei si care tine de bun simt si nu de stiinta spune ca “oamenii sunt platiti ca sa dea rezultate si nu explicatii”. La fel ca si in sport unde nu conteaza decat victoriile si nu meciurile jucate, conteaza medaliile si nu vechimea. Asta este masura competentei si calitatii. Restul sunt povesti.
Iarasi tine de o lege a naturii ca 10% dintr-o populatie dau esenta si directia miscarii unui popor. Seteaza valorile si devine depozitarul traditiilor si valorilor unei natiuni. Conform cu cele pe care le enunta astazi diversi sociologi, politologi sau statisticieni dar nu numai, ne apropiem cu repeziciune de a pierde definitiv acesti 10% din elita natiunii si de a deveni pe deplin un teritoriu in loc de o tara, o populatie in loc de o natiune.
Politicenilor de azi le suride idea, fiindca o populatie nu este interesata de politica, nu este interesata de educatie – educatia in sine este grea, dificila si presupune efort – de valori si principii de viata. Este usor de condus, de prostit si “circ si paine” este tot ce le trebuie. Nu pun probleme, nu pun intrebari si opinii nu au decat daca intrebi care este ultima telenovela, ce mai poarta EBA sau cum a jucat Steaua in ultima etapa.
Pericolul este mare si se pare ca mai multi oameni de seama cred cu sinceritate ca anul 2010 – un an extrem de dificil economic si social – va fi un an al renasterii natiunii sau al disparitiei pentru urmatorii 50 de ani. Sigur vorbim de disparitie la modul “metaforic”. Vom ramine aici dar ca si o colonie a UE, un mic moft, costisitor de altfel, al unei “natiuni Europene”.
Fiindca refacerea acestui “miez” al natiunii dureaza mult si este un proces extrem de dificil ce necesita resurse mari, rabdare si mult stoicism.
Politicienii ar fi timpul sa se trezeasca si sa dea masura marilor intrebari ale natiunii, sa caute ideile si cauzele care unesc aceasta natiune si nu o dezbina.
Ridicol este ca “cei 10 %” nici macar nu vor sa conduca, nu vor decat sa fie ascultati si luati serios in seama.
Sa nu mai propuna 32, 36 sau nu stiu cate solutii de iesire din criza. Sa judece profund, sa aleaga 5 solutii si sa le aplice consecvent 10 ani. Sa gandeasca strategic si urmareasca aceasta strategie in urmatorii 20 de ani si rezultatele vor veni.
Kouzes si Posner (USA) au facut un studiu ce a durat 15 ani din 1987 si pina in 2002 asupra a ce doresc oamenii de la liderii lor. Raspunsul este simplu si clar:
- Onestitate - 88%
- Viziune – 71%
- Competenta – 66%
- Inspiratie – 65%
Sunt convins ca acelasi lucru vor si Romanii. Leadsershipul nu este un lucru complicat este doar un lucru dificil tocmai pentru ca ti se cer cele de mai sus.
Sa cresti un copil nu este complicat dar este dificil, pentru ca trebuie sa faci asta zi de zi, neincetat, fara exceptii. Un computer este un lucru complicat dar nu este dificil sa inveti sa lucrezi cu el.
Aceasta diferenta esentiala intre “complicat si dificil”...da valoarea din ce in ce mai mare leadershipului care se poticneste intre valori si cinste.
Ceea ce poate parea complicat – sa faci un pasaj subteran de exemplu – nu este atat de complicat in esenta fiindca este o problema de inginerie. Sa-l faci cinstit, adica intr-u termen rezonabil, fara sa scoti din minti jumatate de populatia Bucurestiului este un lucru greu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)