Predictiile si anul 2012.

De o buna bucata de vreme asistam la o serie de predictii, unele mai prapastioase ca altele, de la schimbari cosmice, la prabusirea burselor, la falimentul unor state, economii care ba isi revin, ba nu isi revin, la planuri din cele mai absurde a salva ceea ce de fapt nu poate fi salvat nicicum.

Si eu ca oricare altul, ma uit in viitor incercand sa descopar cum va fi noul an, catre ce ar trebui sa ma indrept si asa mai departe. Citesc, ma informez si descopar – ceea ce era si normal – ca mai toata lumea are aceleasi tipuri de predictii sau de viziuni ale Noului An: economia se va contracta, somajul va creste, eforturile de salvare a economiei Europene nu e sigur ca vor da roade, Angela Merkel se gandeste, apoi se razgandeste, Sarkozy e nauc ca de obicei, al nostru nu mai zic...spun destui si pentru mine.

In fapt, observ ca suntem prizonierii unui model de gandire academic, inradacinat cu multa fervoare in noi, inca de pe vremea cand eram in scoala sau universitate. Modelul de gandire liniar, simplist si care nu duce decat invariabil la esec. Ca si ”modelul curcanului” lui Nassim Taleb. In primele 100 de zile curcanul crede ca scopul omului pe lume este sa-l hraneasca pe el. Pina vine a 101 zi si odata cu ea Craciunul, cand sarmanul curcan este taiat si facut friptura. In consecinta, faptul ca te trezesti viu a doua zi poate insemna fie ca:

a. Esti nemuritor

fie ca

b. Te afli mai aproape de moarte

Filozoful Nelson Goodman a denumit-o problema inductiei. Ambele raspunsuri de mai sus se bazeaza pe aceeasi observatie. Acuma, desi toti stiu ca nu sunt nemuritori (cu toate aceastea daca te uiti la comportamentul oamenilor, cum maninca, cum traiesc, cum gandesc, cum investesc - desi niciunul nu recunoaste ca se crede nemuritor) se compoarta ca si cum ar fi!

Acum mania prevestirii – economice, sociologice, a dezastrelor naturale, etc – ne cuprinde din ce in ce mai mult pe masura ce lumea devine tot mai instabila, cu un comportament tot mai aleatoriu.

Majoritatea psihologilor empiristi ai euristicii si toate scolile derivate, au aratat ca modelul comportamentului rational in conditii de incertitudine nu este doar foarte inexact, ci si total gresit atunci cand vine vorba mai ales de descrierea realitatii.

Pe masura ce gradul de incertitudine creste, creste si stress-ul asociat acestuia si de aici deprecierea enorma a calitatii deciziilor luate de liderii politici, economici, bancheri si asa mai departe.

In lipsa unui model sau a unei ”teorii economice generale” este evident ca nu mai putem face nicio predictie.

Un prim pas spre progres va fi sa invatam sa traim fara o teorie generala! Generalizarile ne vor face tuturor din ce in ce mai mult rau. Acum cand scriu acestera randuri unii fac bani multi – in mod onest si la vedere – in timp ce altii se zbat in criza, teama si neincredere.

Daniel Dennett promoveaza o idee ce spune: ”Care este cea mai mare utilitate a creierului nostru? Este abilitatea de a proiecta realitati si de a juca jocuri contrafactuale”.

Daca eu fac asta, atunci el o sa faca cealalalta!

Capacitatea de a proiecta, aliniata cu o oarecare expertiza, face din unii oameni niste ”guru”, pe care ii urmam cei mai multi, fara discutii si argumentatii prea multe. Societatea moderna se bazeaza pe specializare, pe divizarea cunoasterii. Nu mergem sa ne inscriem la facultatea de medicina daca am luat o viroza. Este mai ieftin si mai simplu sa mergem la un medic, ce a facut deja aceasta facultate. Medicii nu merg sa invete mecanica daca au o problema cu masina lor. Merg la un mecanic auto. Mecanicii asculta de medici si invers atunci cand este nevoie.

Bun si ce va face un antreprenor, sau un CEO care ca si mine, se uita imprejur citeste toate analizele economice, il asculta pe Nouriel Roubini, Bloomberg, Reuters, Isarescu si multi altii si....tot nu stie ce sa faca! Nu vede un viitor care sa-l mobilizeze, sa creada ca merita ”lupta”, ca are sanse, chiar daca mici, sa izbandeasca.

De mare haz sunt acele emisiuni Tv sau la radio in care diversi moderatori sau realizatori complet nauci, ii intreaba pe Isarescu sau pe Adrian Vasilescu in ce moneda sa-si tina Romanii banii? Care bani?

Bani sunt atunci cand ai peste 1 milion de ceva...fie ei si lei noi. Cash. Ramai perplex cata prostie!

Sa revenim, antreprenorii si Directorii in general, au mai multe optiuni si toate cu un mare potential:

- Sa nu se mai uite la TV asa de mult

- Sa nu se mai uite nici in ograda vecinului asa de mult

- Sa se uite in ograda proprie sa vada ce oameni are si cum ii poate utiliza in modul cel mai eficient

- Sa nu-i mai pese asa de mult de ceea ce face guvernul asta sau oricare altul – oricum prostii si nimic mai mult.

- Sa-si canalizeze intreaga energie pentru creatie si eficienta.

- Sa-si ia un consultant bun.

- Sa cheltuie numai pentru ceea ce aduce productivitate, performanta si profit. Nimic altceva.

- Sa fie cumpatat in tot ce face.

In lipsa posibilitatilor de predictie, de orice fel, cel mai sanataos este sa te intorci spre tine insuti si intreaga energie sa o folosesti in scopul gasirii acelor mijloace care sa te faca unic, performant, productiv.

Nu mai imitati guvernul si taiati bezmetic cheltuielile, ca nu de acolo va veni renasterea. Iesiti din paradigmele vechi si din vechile metode de a gasi o iesire. Mai ales de tipul Gillett – inca o lama in plus la aparatul de ras. Acu' ai dres-o! Nu acolo e speranta!

O noua paradigma presupune si un nou mod de a gandi si aici aveti nevoie de un ”antrenor”. Oricare dintre noi are nevoie. Si eu am nevoie, toti avem nevoie. Singuri nu ne putem vedea ”punctele oarbe” din jurul nostru sau mai rau, din adancul nostru. Resurse avem si nu trebuie sa va indoiti de asta.

Marshall Goldsmith spune: ”Ceea ce te-a adus aici, nu te va putea duce unde iti doresti tu acum!”

Iar totul in jurul nostru se schimba cu o asa viteza ca nu avem cum sa facem fata singuri. Nu va fie rusine sa cereti ajutor. Toti avem nevoie de ajutor. Problema e, cand?

La multi ani si un 2012 cat mai prosper!

Gandirea sistemica si organizatiile.

Ce este un sistem?

Un sistem este un intreg compus din 2 sau mai multe parti / subansamble, ce este definit de functiunea sa intr-un intreg mai larg caruia el ii apartine.

Orice sistem este continut intr-un sistem mai mare si rolul sau functiunea lui in acel intreg este ceea ce il defineste.

O companie este un sistem. O tara este un sistem. O familie este un sistem.

“Gandirea sistemica probabil reprezinta cea mai mare revolutie in gandire de la Renastere incoace.” – asa sustine Russel Ackoff si tind sa-I dau dreptate.

Cel mai bine a reliefat acest aspect Albert Einstein spunand ca: “Nicio problema aparuta la un moment dat nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de complexitate la care a fost creata”

Cei mai multi care au auzit aceasta afirmatie declara ca sunt de acord cu ea, dar cei mai multi de fapt nu o inteleg cu adevarat.

Pentru ca noi cautam sa intelegem mai adanc ceva, fara sa schimbam de fapt paradigma gandirii sau a modului in care am perceput chiar de prima data acel lucru. Vrem sa analizam ”mai adanc” ceva ce in mod evident nu am putut analiza ca lumea de prima data!

Sa explicam:

-          Daca dai unui copil cu varsta intre 3-5 ani o jucarie ce va face cu ea? Curios ca orice copil va trece la un proces derulat in 3 etape, numit uzual analiza.

1.      O demonteaza in partile sale componente, ca sa vada din ce e facuta sau cum e facuta, nu?

2.      Studiaza partile componente.

3.      Cauta sa le puna la loc ca sa vada intregul cum functioneaza, ce face.

Acest lucru il denumim in mod comun gandire analitica.

Intreaga civilizatie a fost orientata si mai este inca, pe a dezvolta si promova – prin toate institutiile sale care cica se ocupa de educatie – gandirea analitica.

La fel este si cu organizatiile, companiile.

Cum le conduci ?

Divizandu-le in departamente, functiuni. Marketing, Financiar, Productie, Logistica, Resurse Umane, etc. Sau impartita si in spatii geografice daca este necesar. Dar tu iti doresti ca ea sa dea rezultate, ca si intreg.

Problema este ca gandirea de tip analitic nu poate oferi raspunsuri atunci cand vorbim de sisteme.

De exemplu un automobil este un sistem. Are parti componente care la randul lor pot fi considerate niste subsisteme sau subansamble si asa mai departe. Partile componente ale lui, motorul, transmisia, bateria, sistemul de alimentare, injectia si altele luate separate nu inseamna nimic, fiindca nu pot functiona ca atare. Daca pui mototul pe masa, el nu poate face nimic. Sta pur si simplu si atat.

El functioneaza si face sens doar in ansamblul care este denumit automobil.

Dar v-ati intrebat de ce masinile au motorul in fata? Demontatul masinii nu te ajuta sa raspunzi la intrebare, nu ?

Vine de la caruta cu cai, caii erau in fata!

Intelegerea motorului va ajuta sa raspundeti la intrebarea de mai sus? Evident, nu.

Masinile englezesti au volanul pe dreapta si ei merg pe stanga – pe partea gresita adrumului cum ne place noua sa spunem. Demontarea unei masini englezesti te ajuta sa raspunzi la intrebarea de ce ei merg pe stanga si au volanul in dreapta si nu in stanga? Evident, nu.

Raspunsurile la intrebarile de ce se numesc explicatii iar produsul explicatiilor este intelegerea.

Ce am obtinut in ultimii 40 de ani este ca am realizat ca stiinta produce cunostinte si nu neaparat intelegere.

Gandirea analitica si analiza in general iti spun cum functioneaza lucrurile . Dar nu iti spune si de ce fac, ceea ce fac!

”Corpul uman este si el un sistem. Creierul dvs – daca l-am scoate si l-am pune pe o masa el nu gandeste singur. Nu creierul gandeste ci dumneavoastra ganditi! Nu ochii vad ci dumneavoastra vedeti! Toate organele dvs au o functie si un rol dar numai impreuna si toate interactionand la un loc va fac pe dumneavoastra sa fiti cine sunteti si sa faceti ceea ce vreti sa faceti.” Russel Ackoff

Explicatiile pe care le oferim in mod curent prin prizma gandirii analitice te duc in interiorul sistemului. Intelegerea lui insa tine de exteriorul sistemului si nu de interiorul lui.

Gandirea sistemica este diferita de gandirea analitica.

In gandirea sistemica cand abordezi un sistem nu te apuci imediat sa-l desfaci in bucati, ci te uiti mai intai in ce sistem mai larg se incadreaza el.

Al doilea pas este sa intelegi comportamentul si functiunea subansamblelor , a fiecarei componente in parte precum si in intreg.

Al treilea pas este agregarea intelegerii partilor in intelegerea intregului sistem.

De exemplu daca este sa definesti automobilul spunem ca:

-          Este un sistem menit sa transporte oamenii dintr-un loc in altul, pe sol, sub propriul control al persoanei si in intimidate.

In consecinta descrii functiunile si nu cum o face.  Daca este sa descrii un frigider la fel, spui ce face si nu cum o face!

Pentru a-si performa functiunile orice sistem are parti componente, subansamble esentiale. Fiecare dintre componente este necesara ca intregul sa-si atinga scopul pentru care a fost creat, dar nu este suficienta.

Motorul este necesar pentru un automobil. Nu poti merge fara el. Dar in schimb nu ai neaparata nevoie de parbriz, sau de bricheta, sau de usa, clima, etc. Dar de motor, baterie, pompa de alimentare, transmisie,  ai nevoie.  Fara ele nu se poate.

O proprietate esentiala a sistemelor este ca nu pot fi desfacute / divizate in subansamble pentru ca functiunile sale de baza deriva tocmai din interactiunea partilor. Cand aplici gandirea analitica asupra sistemului ce faci ? Il desfaci bucati mai intai. Dar cand l-ai desfacut el isi pierde toate proprietatile  esentiale si la fel si subansamblele lui.

Sistemul nu este niciodata suma subansamblelor lui! Este produsul interactiunilor lor. Cand componenta este separata de sistem ea isi pierde functiunea de baza.

O companie nu este suma rezultatelor departamentelor sale, este suma intregului, a rezultatului interactiunii intre departamentele sale. Nu spunem ca sunt organziate gresit companiile, spunem numai ca acordam prea putina atentie odata intregului/companiei ca sistem si mai ales prea putina atentie interactiunilor dintre departamente. Asta nu inseamna ca va trebui sa populam companiile cu o puzderie de psihologi, ci numai sa avem mai multa consideratie pentru modul in care angajatii comunica si se raporteaza unii la ceilalti, la valorile organziationale, la modul in care acestea sunt practicate sau puse in valoare de facto intr-o companie. Cum se regasesc valorile organizatiei in practica curenta a angajatilor? Cum se regaseste misiunea companiei in practica curenta?

Cum regasesti valorile unei companii sau misiunea ei in sistemul de evaluare a angajatilor, de exemplu?  Veti spune ca e complicat! Nu este complicat, este un pic dificil, atata tot.

Aceste lucruri le tratam uneori destul de superficial sau le dam spre realizare Sefului departamentului de HR si apoi devin niste afise moarte pe peretii companiilor sau hartii in niste dosare.  

Un sistem este un intreg compus din cel putin 2 sau mai multe parti. Aceste parti au 3 proprietati:

1. Fiecare parte poate afecta comportamentul sau proprietatile intregului.
2. Modul in care una dintre parti afecteaza intregul depinde cel putin de modul in care se comporta o alta parte. Partile sunt interdependente si interactioneaza permanent.
3. Chiar daca parti dintr-un sistem pot fi reunite si ansambla in sub-sisteme intregul nu poate fi divizat in sub-intreg.

In consecinta rezultatele unui sistem  sunt rezultatele interactiunii partilor din sistem si nu a partilor individuale cumulate si luate ca atare.

Pe cale de consecinta, cum privim acum performantele unei companii ? Cum vedem responsabilitatea individuala sau de grup prin aceasta prizma?

Cum “tratam” disfunctiile organizationale ?

De obicei si in majoritatea cazurile observate de mine, trainingurile sau activitatile de formare, consultanta sau coaching-ul de echipe se face pe departamente si nu inter-departamental. Totul se judeca si se evalueaza pe silozuri si de prea putine ori pe echipe, mai ales echipe trans-departamentale.

In Suedia sunt anumite scoli care noteaza performanta elevilor pe clasa si nu individual. Poate fi frustrant am putea spune pentru unii copiii. Dar ei dezvolta acolo sisteme si nu doar indivizi! Iar sistemul dezvoltat de ei mai are o calitate: promoveaza invatarea transgresiva – elevii se invata singuri unii pe altii, se mediteaza singuri cei mai buni pe cei mai slabi – pentru a creste performanta sistemului – fara interventia sau indemnul special al scolii.

Am credinta ca daca trainigurile, coachingul de echipa sau orice activitate vizeaza cresterea performantelor – individuale sau de echipa/grup – ar viza transgresiv organizatia, rezultatele ar fi mai semnificative pentru companie, privita ca si intreg.

Intr-o scoala de afaceri se presupune ca inveti cum este organizata o afacere. Dar cum arata cursurile?

Sunt structurate pe materii, la fel ca si compania.

Inveti finante, marketing, resurse umane, operatiuni, etc. Si la final se presupune ca tu stii cum functioneaza un business. Finalul este ca nu intelegi nici cum functioneaza un business si nici macar ce naiba sunt  componentele alea.

La fel sunt organizate si companiile, pe silozuri/ functiuni/ si nu de putine ori directorii generali intrebati ce nu functioneaza sau de ce nu au fost atinse obiectivele, raspund: marketingul sau vanzarile sau piata este in declin sau cauta un alt tap ispasitor in companie – de preferat un director sau un department. Uneori intr-adevar factorii externi pot fi determinanti in bunul mers al unei companii si vremurile de acum ne exemplifica pe deplin ce inseamna pentru business contractia economiei sau recesiunea.

Care sunt interactiunile dintre aceste departamente si restul? Mai ales ca de cele mai multe ori rezolvarea unei “probleme a marketingului” nu se afla la marketing!

Cum functioneaza paradigma gandirii sistemice intr-o organziatie?

Cand vrei sa imbunatatesti performanta unei parti anume – sa zicem vanzarile – luandu-le separat, nu imbunatatesti de fapt performanta sistemului sau a organziatiei luate ca intreg si mai mult de-atat este foarte probabil sa o si diminuezi – aceasta este o concluzie intuitiva completa.

De unde si vechiul dicton latin: “dezbina si stapaneste!”

In lume se fabrica azi 472 de tipuri de automobile. Sa presupunem ca le avem pe toate intr-un garaj si avem un grup de inigineri auto foarte buni si ii intrebi:

-          Care este cel mai bun motor din lume? Sa presupunem ca spun Rolls Royce. Luam motorul de la ea.

-          Care este cea mai buna transmisie din lume? Sa presupunem ca ar zice Mercedes. O luam si pe aceasta.

-          Care este cea mai buna pompa de injectie din lume ? Sa zicem ca Toyota. O luam.

Si tot asa pentru fiecare subansamblu al unei masini.
Acuma daca am lua toate aceste subansamble care sunt “cele mai bune din lume” de la fiecar automobil si le-am pune la un loc –”masina cea mai buna din lume”- cautand sa facem o masina noua – dar  credeti ca s-ar potrivi ? Am avea atunci ”cea mai buna masina din lume”?

Nu, evident, cred ca nici macar nu am avea o masina care sa mearga! De ce ? Pentru ca nu s-ar potrivi piesele componente intre ele!

Iata motivul pentru care multe interventii organizationale nu dau rezultate sau rezultatele sunt atat de “palide”. A face training de un anume tip cu un department, oricat de intens si de correct ar fi facut, cum va imbunatati acesta valoarea companiei? De exemplu, capabilitatea ei de adaptare la acest mediu trubulent si inpredictibil?

-          Directorii sunt orientati catre ce nu vor/ ce nu le place/ si nu catre ce si-ar dori, ce le-ar placea sa aibe/sa vada in compania lor.

-          Gandesc dezvoltarea business-ului ca un proces continuu, incremental si nu ca pe unul discontinuu sau care se produce in mod discontinuu/ in salturi. Creativitatea care este motorul dezvoltarii si cresterii capabilitatilor unei organziatii este un process discontinuu si nu unul continuu.

Vezi:  dezvoltare vs. crestere  =  cresterea capabilitatilor vs. cresterea numerelor. 

La ce ne uitam cel mai adesea? La crestererea numerelor.

De ex. Un cimitir creste in timp, dar nu se dezvolta!

-          Cautam eficienta in loc de eficacitate

-          Nu lasam oamenii sa invete - oamenii invata numai din greseli.
Sunt 2 feluri de greseli:

o   Ceva ce ai facut si nu ar fi trebuit sa faci – comisiune

o   Ceva ce ar fi trebuit sa faci si nu ai facut - omisiune

Cand esti un manager intr-o organizatie si iti doresti sa ai job-ul asta cat mai mult timp sau si mai mult, sa avansezi in cariera. Nu ai dori sa faci greseli. Ti s-a spus ca nu asta se asteapta de la tine.

In acest caz, ce greseli nu vrei sa faci ?

Din acelea ce pot fi sau ramin inregistrate, nu ?

Si in acest caz, cum reactionezi?

Nu faci nimic!

Statistic s-a constat ca cele mai multe organizatii/ corporatii sau chiar si tari esueaza nu pentru greselile pe care le-ar fi facut (comisiuni)  ci datorita a ceea ce nu au facut (omisiuni).

Atunci schimbarile ce se fac – daca se fac - sunt de obiecei de suprafata si nu de sistem, de substanta – pentru ca:

• -          Tratam analitic organizatiile si nu ca si pe sisteme. Ne uitam mai mult la indivizi si mai putin la echipe.
• -          Luam prea putin in considerare interactiile din cadrul companiilor si lasam fiecare department sa “se baricadeze” in curtea lui, dand vina unii pe altii.
• -          Privim distant ”batalia pe resurse” din organizatie si nu o descurajam de niciun fel. Vezi procesul de proiectare si articulare al bugetului pe noul an.
• -          Ne este frica sa gresim si nu-i lasam nici pe altii sa greseasca. Nu ne referim aici la greseli ”mortale” pentru companie. Se poate stabili usor pina la ce suma/rezultanta o greseala poate fi acceptabila sau nu.
• -          Etica de business a companiei este de multe ori un aspect neclar si prea putin discutat sau promovat. Ce este permis sau acceptabil sa faci si ce nu.
• -          Responsabilitatea individuala sau de grup este tratata superficial si inconsistent.
• -          Cautam eficienta si nicidecum eficacitatea sau mai bine zis  - inteligenta  in loc de intelepciune. 

”Este mai bine sa faci prost ceea ce trebuie decat sa faci bine ceea ce nu trebuie” – Peter Drucker

Si toate acestea intr-o vreme in care pana si predictiile pe 6 luni pot fi niste aventuri!

”Cum poti sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? Ii spui planurile tale pe anul urmator!” Woody Allan

Reforma statului

Atata s-a discutat pe sintagma asta incat am scris-o cu mana tremurand...pare scoasa din alt film.

Cand o zic unii si altii la televizor bugetarii ingheata! Si singura intrebare de pe buzele lor este: ”Oare cati o sa mai dea afara astia?”

Cred ca este de datoria cuiva – mi-am luat inima in dinti si uite ca m-am apucat sa scriu – ca reforma statului inseamna de fapt regandirea si refacerea misiunilor, obiectivelor si a proceselor de lucru, din cadrul institutiilor Statului Roman.

Nu inseamna concedierea a zeci de mii de oameni. Nu le tin partea, ba din contra, pot sustine cu argumente ca in institutiile startului Roman maxim 900,000 de angajati ar fi arhi-suficienti. Dar ceea ce ni se vantura pe sub nas este o aiureala fara seaman.

Reforma costa! Si inca costa mult...undeva la cateva miliarde bune de Euro. Fiindca avem nevoie de un sistem informatizat si integrat, cu o baza de date unica si simplificarea unor zeci de mii de proceduri ce ar trebui eliminate, fie pentru ca sunt redundante, fie inutile. Avem nevoie de oameni bine pregatiti, de buni manageri, platiti bine, de experti de calitate si nu de mamaite ce bajbaie tastele. Sorry.

Ca reforma ar stopa sau macar ar diminua coruptia din sistemul public, asta este iarasi o soparla, cum zicea - Dumnezeu sa-l ierte – Toma Caragiu. Schimband oamenii nu rezolvi nimic. ”Pleaca ai nostrii , vin ai nostri!”

Dar schimband procedurile, aducand tot mai rar sau cat mai putin posibil publicul in contact cu functionarul am rezolva ceva. Am reduce cheltuielile contribuabilului. Vai, ce cuvint lung si tocit. Suna a sclav. Contribuabil.

Mihail Saakashvili, in Georgia, a rezolvat – macar partial problema altfel – a redus drastic numarul de impozite – in Georgia mai sunt numai 15 impozite, iar impozitul pe profit este de 5%, daca cineva se intreaba de ce s-a dus Patriciu acolo. Si vorbim despre GEORGIA nu Germania sau USA!

A promovat si aprobat o lege prin care daca un cetatean se adreseaza unei institutii publice cu o cerere sau orice alta solicitare si nu i se raspunde la solicitare in 10 zile, aceasta se considera de drept aprobata! Daca incuba anumite scutiri de plata sau alte aspecte banesti si aprobarea ei tacita a fost o eroare, functionarul plateste!

Simplu si eficient!

Aici sigur ca s-ar ridica o gramada – mare – de politicieni, comentatori, experti, mega-experti, specialisti cu facultati in Franta – mai ales de administratie – care ti-ar explica ca de fapt nu e asa de simplu, ca lucrurile nu sunt chiar asa cum iti par tie.....samd.

Dragi tovarasi! Eroare! Lucrurile chiar sunt asa de simple!

Dupa mai bine de 18 ani de munca in domeniul educatiei si a consultantei de management, va pot spune ca oamenii complica lucrurile cat se poate de mult ca sa poata avea o scuza a esecului.

Cand de fapt ii platim ca sa dea rezultate si nu explicatii.
Cand am avut placerea sa fiu la Harvard, am vazut ca deviza lor este ”Keep it simple and stupid”. La inceput am crezut ca este o gluma. In scurt timp am vazut ca nu.

La un moment dat, am avut un profesor de macroeconomie care ne-a explicat ce este macroeconomia in 2 ore, folosind ca si exemplu un fermier care are o vaca! Norica Nicolai mi-a fost colega si poate depune marturie. A fost genial. Vorba ei: ” Mai daca pina si eu care nu am habar de economie am inteles....” Mi-a marturist ca atunci a inteles si ea, in cele din urma, ce este macroeconomia. De la Daianu nu pricepea o iota! Sper sa nu se supere pentru aceasta marturisire.

Apoi, seara cu colegul meu de apartament – un sarb cu MBA in finante la Birmingam – am dezbatut indelung cat de profund trebuie sa ai intelegerea asupra economiei ca sa fii in stare sa o prezinti in esenta ei, atat de simplu si cu atata eleganta! Cata super-maiestrie si meserie trebuie sa ai in spate, ca sa poti face asta! Sa explici ORICUI fie ca stie sa citeasca sau nu, MACROECONOMIA!

Este adevarat. Viata este intradevar complexa, dar noi trebuie sa o simplificam ca sa o putem cuprinde cu mintea...altfel ramanem intr-o vesnica cursa in jurul cozii, neajutorati si plini de frustrari. Dar cu o parere excelenta despre noi insine, niste intelectuali foarte docti, uitandu-se cu dezgust la plebea ce nu pricepe nimic. Ba mai mult, este si agramata!

Aha, si pentru cei ce considera America stupida si plina de inculti, Harvard-ul este fondat in 1636! A fost mai intai scoala primara. Nu este o greseala: cititi bine 1636.

Criza din educatie

In tot circul iscat de prima data cand dupa ’90 elevii nu au mai putut copia la examenul de bacalaureat, toti s-au repzit sa caute vinovatii, sa puna degetul pe cel putin o persoana care sa fie “trasa la raspundere” pentru lipsa de performanta a acestei generatii.

Ba mai mult, s-au gasit unii care sa spuna ca “elevii sunt de vina”. Minunat! Am rezolvat-o simplu si la obiect. Se pare ca nimeni – sau nu am vazut eu – nu spune ca intregul sistem de educatie numai este corelat cu necesitatile acestei epoci. Ca in sensul larg, nimic esential nu s-a schimbat de peste 120 de ani.

Daca ai curiozitatea sa te uiti pe TED sau YouTube la prelegirile lui Sir Ken Robinson intelegi iute si fara gres in ce loc ne aflam noi astazi si unde ar trebui de fapt sa fim.

Constati ca spusele lui nu sunt atat de sofisticate, ba din contra, bunul simt si logica razbate din tot discursul lui. Nimic din ce ne infatiseaza nu pare nelalocul lui sau abscons.

http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=related

sau

http://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY

Ma indoiesc tare ca in tara asta as fi singurul care a vazut si a luat nota de lucrurile pe care ni le infatiseaza el.

In schimb, o natie ca noastra, unde dezbaterea este inlocuita cu injuratura, viziunea cu acuzatia, strategia cu “descurcatul de azi pe maine” situatia de azi devine fireasca si normala. Anormala pare severitatea cu care s-a monitorizat examenul si standardele ridicate cu care au fost evaluati elevii, indiferent de tipul de liceu pe care l-au absolvit acestia. Acesta din urma fiind putin deplasat, sa recunoastem.

Dar in ansamblu, ministrul educatiei a facut o treaba buna! A demolat in fine mitul calitatii invatamantului Romanesc, a olimpicilor si a marii inginerimi analfabeta!

Asta este realitatea, cruda si “neparfumata”. Liderii sindicali, trebuie sa recunoasca in final ca ei conduc o gloata corupta si lipsita de profesionalism si vocative, in proportie de peste 70%, cred eu. Poate ma insel, Doamne ajuta! Iar acest lucru se aplica tuturor categoriilor sociale, fara exceptie. Toata lumea fura pe rupte, ce apuca! Cei mai “napastuiti” – adica cei de la privat, fura si ei timpul….ca altceva nu pot. Dar tot furt se cheama daca pierzi vremea la birou sau pe la clienti – asa ii spui sefului – si tu in vremea asta esti platit.

Reforma invatamintului este nevoie sa inceapa mult mai de jos, de la modul in care ii invatam pe copii de la gradinita si terminand cu universitatile.

Am uitat menirea invatamintului ca atare: sa inoculeze copiilor si tinerilor comportamente si atitudini valide pentru o societate bazata astazi pe cunoastere si valori sociale si morale. Cu alte cuvinte rolul lor este sa cladeasca caractere si nu niste momai abulice si analfabete, nauci si fara niciun scop in viata. Fara repere morale, etice sau fara respect fata de munca, creatie, arta, dragoste fata de oameni si natura.

Din perspectiva asta “viitorul nu suna bine deloc”! De ce? Simplu, fiindca aceeia cu aceste calitati amintite mai sus sunt din ce in ce mai putini si vor conduce o societate care va intelege din ce in ce mai putin din tot ce reprezinta astazi cunoasterea.

Ura, resemnarea, furia, frica, frustrarea, invidia, acestea vor fi sentimentele ce vor domina sociatatea de maine.

Pentru iubire, dragoste, compasiune, recunostinta, umilinta, frumos, respect, candoare este necesara multa educatie si nu de orice fel.

Cand il aud pe Funeriu vorbind de competente ma apuca nervii! Baiatul asta nu are habar ce sunt acelea competente! Competenta = informatie/cunoastere + experienta

Competenta este despre A FACE si nu despre A STII!

Dar pentru el care nu a facut mare lucru la viata lui ci numai a invatat – de fapt a memorat niste cunostinte – e complicat de inteles.

Pentru tineri e important astazi nu sa stie sa rezolve ecuatii diferentiale, ci sa stie sa scrie o scrisoare, sa stie cum sa invete, cum sa deosebeasca ce este moral de imoral, ce este etic si ce nu, ce inseamna gandirea critica, creativitatea, cum pot sa-si convinga un prieten sau un coleg sa realizeze impreuna ceva, cum sa nu moara daca ramine singur in padure, cum functioneaza natura, sa recunoasca valorile umaniste, sa stie valoarea pe care o da o echipa membrilor sai, sa stie ce este aceea loialitatea si la ce este buna.
Stiintele sociale, umaniste desi sunt recunoscute ca fiind cele mai importante in ziua de azi, lipsesc aproape cu desavarsire din programa scolara. Comunicarea, gestiunea conflictelor, leadership, negociere, inteligenta emotionala si multe altele asemenea sunt considerate in continuare un moft sau ceva ce numai adultii pot intelege sau au nevoie. Dar pentru adulti de obicei este prea tarziu si mult prea costisitor ca sa-si poata permite.

Educatie fara dragoste nu se poate! Asa ca dragii mei, data viitoare alegeti conducatori iubitori de neam dar mai ales de oamenii, orice culoare ar avea acestia. Oameni cu viziune pentru tot poporul acesta, nu doar pentru unii.

Cum ii gasim? Simplu, aceia carora le place sa vorbeasca cu alti oameni. Nu doar sa se auda pe sine vorbind – ci sa stea de vorba cu altii si mai ales sa asculte!