De o buna bucata de vreme asistam la o serie de predictii, unele mai prapastioase ca altele, de la schimbari cosmice, la prabusirea burselor, la falimentul unor state, economii care ba isi revin, ba nu isi revin, la planuri din cele mai absurde a salva ceea ce de fapt nu poate fi salvat nicicum.
Si eu ca oricare altul, ma uit in viitor incercand sa descopar cum va fi noul an, catre ce ar trebui sa ma indrept si asa mai departe. Citesc, ma informez si descopar – ceea ce era si normal – ca mai toata lumea are aceleasi tipuri de predictii sau de viziuni ale Noului An: economia se va contracta, somajul va creste, eforturile de salvare a economiei Europene nu e sigur ca vor da roade, Angela Merkel se gandeste, apoi se razgandeste, Sarkozy e nauc ca de obicei, al nostru nu mai zic...spun destui si pentru mine.
In fapt, observ ca suntem prizonierii unui model de gandire academic, inradacinat cu multa fervoare in noi, inca de pe vremea cand eram in scoala sau universitate. Modelul de gandire liniar, simplist si care nu duce decat invariabil la esec. Ca si ”modelul curcanului” lui Nassim Taleb. In primele 100 de zile curcanul crede ca scopul omului pe lume este sa-l hraneasca pe el. Pina vine a 101 zi si odata cu ea Craciunul, cand sarmanul curcan este taiat si facut friptura. In consecinta, faptul ca te trezesti viu a doua zi poate insemna fie ca:
a. Esti nemuritor
fie ca
b. Te afli mai aproape de moarte
Filozoful Nelson Goodman a denumit-o problema inductiei. Ambele raspunsuri de mai sus se bazeaza pe aceeasi observatie. Acuma, desi toti stiu ca nu sunt nemuritori (cu toate aceastea daca te uiti la comportamentul oamenilor, cum maninca, cum traiesc, cum gandesc, cum investesc - desi niciunul nu recunoaste ca se crede nemuritor) se compoarta ca si cum ar fi!
Acum mania prevestirii – economice, sociologice, a dezastrelor naturale, etc – ne cuprinde din ce in ce mai mult pe masura ce lumea devine tot mai instabila, cu un comportament tot mai aleatoriu.
Majoritatea psihologilor empiristi ai euristicii si toate scolile derivate, au aratat ca modelul comportamentului rational in conditii de incertitudine nu este doar foarte inexact, ci si total gresit atunci cand vine vorba mai ales de descrierea realitatii.
Pe masura ce gradul de incertitudine creste, creste si stress-ul asociat acestuia si de aici deprecierea enorma a calitatii deciziilor luate de liderii politici, economici, bancheri si asa mai departe.
In lipsa unui model sau a unei ”teorii economice generale” este evident ca nu mai putem face nicio predictie.
Un prim pas spre progres va fi sa invatam sa traim fara o teorie generala! Generalizarile ne vor face tuturor din ce in ce mai mult rau. Acum cand scriu acestera randuri unii fac bani multi – in mod onest si la vedere – in timp ce altii se zbat in criza, teama si neincredere.
Daniel Dennett promoveaza o idee ce spune: ”Care este cea mai mare utilitate a creierului nostru? Este abilitatea de a proiecta realitati si de a juca jocuri contrafactuale”.
Daca eu fac asta, atunci el o sa faca cealalalta!
Capacitatea de a proiecta, aliniata cu o oarecare expertiza, face din unii oameni niste ”guru”, pe care ii urmam cei mai multi, fara discutii si argumentatii prea multe. Societatea moderna se bazeaza pe specializare, pe divizarea cunoasterii. Nu mergem sa ne inscriem la facultatea de medicina daca am luat o viroza. Este mai ieftin si mai simplu sa mergem la un medic, ce a facut deja aceasta facultate. Medicii nu merg sa invete mecanica daca au o problema cu masina lor. Merg la un mecanic auto. Mecanicii asculta de medici si invers atunci cand este nevoie.
Bun si ce va face un antreprenor, sau un CEO care ca si mine, se uita imprejur citeste toate analizele economice, il asculta pe Nouriel Roubini, Bloomberg, Reuters, Isarescu si multi altii si....tot nu stie ce sa faca! Nu vede un viitor care sa-l mobilizeze, sa creada ca merita ”lupta”, ca are sanse, chiar daca mici, sa izbandeasca.
De mare haz sunt acele emisiuni Tv sau la radio in care diversi moderatori sau realizatori complet nauci, ii intreaba pe Isarescu sau pe Adrian Vasilescu in ce moneda sa-si tina Romanii banii? Care bani?
Bani sunt atunci cand ai peste 1 milion de ceva...fie ei si lei noi. Cash. Ramai perplex cata prostie!
Sa revenim, antreprenorii si Directorii in general, au mai multe optiuni si toate cu un mare potential:
- Sa nu se mai uite la TV asa de mult
- Sa nu se mai uite nici in ograda vecinului asa de mult
- Sa se uite in ograda proprie sa vada ce oameni are si cum ii poate utiliza in modul cel mai eficient
- Sa nu-i mai pese asa de mult de ceea ce face guvernul asta sau oricare altul – oricum prostii si nimic mai mult.
- Sa-si canalizeze intreaga energie pentru creatie si eficienta.
- Sa-si ia un consultant bun.
- Sa cheltuie numai pentru ceea ce aduce productivitate, performanta si profit. Nimic altceva.
- Sa fie cumpatat in tot ce face.
In lipsa posibilitatilor de predictie, de orice fel, cel mai sanataos este sa te intorci spre tine insuti si intreaga energie sa o folosesti in scopul gasirii acelor mijloace care sa te faca unic, performant, productiv.
Nu mai imitati guvernul si taiati bezmetic cheltuielile, ca nu de acolo va veni renasterea. Iesiti din paradigmele vechi si din vechile metode de a gasi o iesire. Mai ales de tipul Gillett – inca o lama in plus la aparatul de ras. Acu' ai dres-o! Nu acolo e speranta!
O noua paradigma presupune si un nou mod de a gandi si aici aveti nevoie de un ”antrenor”. Oricare dintre noi are nevoie. Si eu am nevoie, toti avem nevoie. Singuri nu ne putem vedea ”punctele oarbe” din jurul nostru sau mai rau, din adancul nostru. Resurse avem si nu trebuie sa va indoiti de asta.
Marshall Goldsmith spune: ”Ceea ce te-a adus aici, nu te va putea duce unde iti doresti tu acum!”
Iar totul in jurul nostru se schimba cu o asa viteza ca nu avem cum sa facem fata singuri. Nu va fie rusine sa cereti ajutor. Toti avem nevoie de ajutor. Problema e, cand?
La multi ani si un 2012 cat mai prosper!
