Aristotel spunea ca intelepciunea este combinatia ideala intre vointa morala si abilitatile morale.
In ziua de azi, din scoala si pina la maturitate - studiile universitare sau post-universitare - toti pun pret pe inteligenta si capacitatea de a invata. De fapt ei se gandesc la cat de multe lucruri poti memora. Invatarea intotdeauna are aceasta conotatie la noi.
Chestia ciudata este ca a fi intelept tine de capacitatea de a intelege lucrurile, procesele naturale, modul in care oamenii gandesc, lucreaza, interactioneaza. Poti fi inteligent si mai deloc intelept.
Am cunosc oameni intelepti dar care nu straluceau de inteligenta si din cate am citit nu sunt in corelatie cele doua.
In schimb cei inteligenti cauta sa creeze la locul lor de munca cat mai multe reguli si proceduri. Li se pare ca asta este nu doar o dovada de inteligenta ci si de precautie, de a metine intr-un mod inteligent lucrurile "sub control".
Nu merg lucrurile bine? Mai facem niste reguli! Mai multe, mai bune! Din punctul meu de vedere asta nu este o dovada de prea mare inteleciune.
Regulile sunt facute in general ca sa te apere de dezastre. dar dezastrele se pare ca au loc, uneori, ori cate reguli ai avea tu.
Intelepciunea in schimb, iti spune ce se cade si cum se cade sa faci unele lucruri. Mai ales cand vine vorba de morala sau etica. Ne intrebam prea des daca este legal si de prea putine ori daca este si moral.
Sa nu ma intelegeti gresit! Regulile sunt bune! Avem nevoie de ele. Dar de cate?
De multe ori, rostul lor se pare ca este sa te scuteasca de la a gandi. Auzi uneori: " Ne pare rau, stim ca nu este normal, dar asta e regula sau procedura!"
Astfel procesul de invatare este stopat si chiar anihilat. Ce sa mai inveti daca s-au gasit deja altii sa faca suficient de multe reguli pentru orice ocazie, situatie, serviciu, produs, etc.
Improvizatia are nevoie de un pic de intelepciune, de gandire creativa si chiar de gandire critica.
Greselile ne sunt date ca sa invatam din ele. Si unii dintre noi chiar asta si facem. Sa faci aceeasi si aceeasi greseala sigur ca devine un semn de prostie si nicidecum de intelepciune.
Dar un intelept, cu siguranta ca va stii sau va gasi prin iteratii, cate reguli sa aibe si cate operatiuni, procese sa le lase libere, la latitudinea oamenilor sai. Dar pentru ca nu avem incredere in oameni, in puterea lor de judecata, le cream reguli pentru orice, in caz de...sa se stie.
Sa va mai dau un exemplu.
Toti invatatorii in clasa I citesc din aceleasi carti, aceleasi povestioare, mai mult sau mai putin stupide copiilor.
Care este obiectivul lor? Sa-i familiarizeze pe copii cu cartea, cu cititul si sa invete cateva lucruri de morala simpla, de judecata, sa-i obisnuiasca - chipurile - cu gandirea independenta.
Pai atunci de ce trebuie sa o faca toti absolut la fel?
Pentru ca nu avem incredere in puterea lor de judecata! Dar avem incredere sa-i facem invatatori!
