Despre justitie

Din 2006 colaborez cu Institutul National al Magistraturii - INM - ca si trainer in domeniul managementului, leadershipului si al comunicarii.
In tot acest timp am cunsocut nenumarati Presedinti de Judecatorii, Tribunale, Curti de Apel sau Prim Procurori de la parchetele de pe linga Judecatorii, Tribunale sau Curti de apel.
La modul general au cateva caracteristici care ii aseamana si care imi dau speranta ca vom putea avea un viitor mai bun, mai echilibrat. Au o mare curiozitate in ceea ce priveste leadershipul, tehnicile de comunicare interpersonala, programe de dezvoltare personala si multe altele.
Din cite imi dau seama, "sistemul" este din start orientat complet anapoda, catre proceduri si birocratie si nicidecum catre performanta, comunicare, mentoring sau catre obiectivul lor strategic, curatarea si asanarea societatii, mentinerea echilibrului asupra legilor si aplicarea lor in beneficiul intregii societati.
Desi toti realizeaza ca nu poti avea o societate normala in afara unei justitii eficiente si echilibrate, mentalitatea generala este una de victimizare: "ce pot face eu de aici de unde sunt pentru schimbarea "sistemului"?" Sistemul este numele preferat de toti cand discuta de justitie. Este impersonal si la o adica, vinovatia este colectiva - deci nu raspunde nimeni. Ideal.

Interesant ca "sistemul" cheltuie in continuare bani cu pregatirea lor in management, cu concursul pentru functii de conducere dar in fapt, acestia nu au nici un instrument la dispozitie pentru a-si exersa functia de conducere. Mai degraba una de vataf sau de raportor - si aia discutabila.
Partea buna, este ca multi dintre ei au o predispozitie si o mare dorinta de pune umarul la o schimbare de substanta in reconsiderarea jusititiei ca instrument si putere centrala, in jurul careia sa se construiasca un stat normal si legal cu adevarat.
Nevoile lor sunt de recunoastere, de apreciere, de profesionalizare (disparitia imposturii din magistratura, lucru care polueaza enorm sistemul) si de reconsiderare a metodelor si tehnicilor de dezvoltare profesionala si personala a lor. O reconsiderare a muncii pe care ei o fac si mai ales a importantei sociale a acestei munci, a riscurilor profesionale si a renuntarilor, dar si de evaluare corecta a impactului pe care activitatea lor o are in viata sociala, economica si politica a tarii este imperios necesara cat mai urgent cu putinta.
Denigrarea, injuriile si mentinerea acestei stari de tolernata a lipsei de performanta, in numele unei independente mult clamate si a unei neimplicari si nepasari a CSM-ului la zecile si sutele de sezizari facute de catre cei ce conduc aceste instante, sunt menite a ascunde lejer lipsa de profesionalism, nesimtirea si hotia.
In acest fel, nici cei care sunt profesionsiti buni, onesti si cinstiti, cu o dorinta reala de a practica o meserie fata de care au respect si chemare, nu au nici o tragere de inima sa faca ceva, pentru ca in marea de lene si lipsa de implicare, nu au nicio motivatie si nicio recompensa.
Evaluarile sunt facute strict ca si un alt proces birocratic - a se citi supliciu - si drept consecinta cei mai multi sunt evaluati "foarte bine"....desi performanta lor nu are nimic de a face cu calificativul.
Un lucru amuzant fata de aceasta breasla este cat de serios se iau ei pe ei insisi, chiar daca sunt numai ei intre ei. Au un mod pretios de a se adresa unul altuia si ceremonios in acelasi timp, desi sunt "flamanzi" de socializare, de dragoste, de caldura umana, de apropiere fata de oameni, de prieteni.
Nu stiu de ce, dar ii banuiesc ca au tare putini prietenie adevarati, acolo acasa la ei.

Voi continua sa lucrez alaturi de ei, sa le ofer ce pot eu ca sa le dau speranta, putere si curaj sa mearga mai departe, sa indrazneasca sa ceara ce este important pentru ei si pentru justitie, pentru a repune Justitia pe locul care i se cuvine in orice societate puternica, solida si normala.
Imi doresc sa vina cat mai repede vremea in care sa-i vad senini si zambitori, calzi si omenosi, nu ursuzi, incruntati, suspiciosi si morocanosi.
Cred ca fetele lor vor fi primul indicator de reintoarcere la normalitate. Abia astept.

Cum arata viitorul?

In ultimele luni de zile cei mai multi dintre noi se uita inainte cu speranta ca pot vedea ceva nou sau semnificativ in viitorul apropiat. O schimbare in bine, de preferat.
Si frustrarea se acumuleaza pe masura ce ceea ce se vede, nu este de niciun fel de natura sa ne intareasca increderea ca, pe langa austeritate si "strangerea curelei" se poate vedea si ceva bun venind catre noi.
Mecanismele economice par sa fie indaradnice si continua sa se impotriveasca unei dorinte acerbe ale liderilor mondiali de a se relansa economia, de a reinventa abundenta - cel putin pentru popoarele alese - consumismul, creditarea, etc.
Coruptia, saracia, protestele si tendinta de a forta oamenii sa munceasca mai mult, mai bine, mai ieftin si daca se poate pina la moarte, continua sa aibe parte de o rezistenta mare din partea "clasei muncitoare". Aceasta refuza inca "sa mearga in paradis".
Mecanismele sociale si economice par a fi obosite si nu mai pot face fata unei populatii de aproape 7 miliarde de oameni...saracita...aflata in turbulente majore sociale, religioase, populatie aflata in cautarea a ceva nou, iluminat, izbavitor.
Prevestirile "negre" se inmultesc: 2012, al treilea razboi mondial, teoriile conspirationiste sau prezicatori de felul Vanga, Gupta Swami, Mitar Tarbic si altii...aduc in prezicerile lor, moarte , foamete, razboi si alte nenorociri....dupa care firesc va veni si "Nirvana"... pentru cei alesi.
Alesi cum? Pe cale spirituala! Ceea ce face oarece sens. Asa se petrece in toate legendele. Asa se misca si natura, in cicluri. Numai noi refuzam sa vedem asta.
Oricum, teoriile economice nu tin cont de un lucru simplu: cum sa faci sa pui zabala sau calus celor 3-4 miliarde de oameni saraci, cumplit de saraci, din Africa, America Latina, Asia?
Cum sa-i faci sa fie zambitori, cand 5 milioane mor anual din lipsa de apa. Majoritatea copiii.
Iata un razboi, care se petrece sub ochii nostri, in care mor 5 milioane de oameni pe an. Si nu se scandalizeaza nimeni. Pentru ca sunt 5 milioane de Asiatici, Africani sau din alte colturi ale lumii, Nu sunt nici Europeni si nici Americani, din USA. Daca ar muri numai 5,000 de Americani ar fi o tragedie, dar 5 milioane de Africani, cui ii pasa?
Acest lucru ne duce la concluzia ca ceva nu merge...si pe masura ce ne incapatanam sa ne cramponam de vechile modele sociale si economice, vom creste si mai mult prapastia dintre oamenii bogati si cei saraci, dintre cei ce vor tine cu dintii de lucrurile lor, de avutia lor si cei ce vor sa aibe o sansa sa traiasca macar, nu neaparat in huzur. Socialismul, evident ca nu este un raspuns. Capitalismul? Ma indoiesc. In general nu cred ca este de inventat ceva "aici". Directia e alta.
Einstein definea prostia ca:" sa faci in fiecare zi acelasi lucru si tu sa te astepti la alte rezultate".
De aceea cred ca avem nevoie sa ne reinventam, intr-un mod destul de radical pentru a putea supravietui unei epoci care ne-a dus la egoism, un concept gresit despre avutie, la un sistem de valori tranzactionale, la cinism. Investim atat de mult in lucruri si atat de putin in semenii nostri!
Cred ca este nevoie de un nou model in care sa generam avutia si sa o distribuim, de a reinvata sa traim si sa-i ajutam si pe altii sa traiasca.
Si pentru toate astea avem nevoie de Leadership, de dragoste, compasiune, recunostinta, de renasterea valorilor fundamentale care au ajutat in trecut natiuni intregi sa renasca, umanitatea sa se regaseaca in propria sa denumire.
Oameni care sa adune in jurul lor pe ceilalti oameni generand emotii si trairi de bine, de iubire, de uniune si speranta.
Restul vor veni de la sine. Dar gandurile, dragostea, compasiunea e nevoie sa le generam chiar noi.