Liderii au parte de comportamentul pe care il afiseaza si pe care-l tolereaza in organizatie.
De foarte multe ori am vazut lideri care se plang de problemele cu care se confrunta in organziatie si mai ales de ceea ce fac sau mai degraba de ceea ce nu fac oamenii lor.
Insa daca stai sa observi modul in care ei insisi comunica, opereaza, deleaga sau urmaresc activitatile si mai ales rezultatele si realizarea obiectivelor vei vedea la ei exact aceleasi lucruri pe care ei le reproseaza celorlalti.
Un exces in activitatea de control, vanarea cu obstinatie a greselilor subalternilor si un nesfarsit sir de reprosuri si critici.
Acestea pentru ca abuzeza de un control exagerat si traiesc un vesnic cosmar al obiectivelor neindeplinte. Asta fiindca ei insisi nu cred in realizarea lor si se indoiesc si de capacitatea colegilor lor de a le indeplini.
A fi lider nu insemana numai sa-i controlezi pe ceilalti si sa le fixezi obiective. Inseamna si sa-i ajuti sa-si indeplineasca aceste obiective, prin mentoring, coaching, sa discuti amanuntit obstacolele pe care ei le au de depasit, despre cum vor face ei ca sa le depaseasca si mai ales despre natura suportului de care ei au nevoie ca sa-si atinga obiectivele.
Ce capacitati detin directorii tai ca sa poata face fata noilor provocari?
Stiu ei ce merge bine si ce nu in organziatia lor?
Cum pot imbunatati procesele sau operatiunile care astazi nu sunt la cel mai inalt nivel posibil? Au instrumentele necesare?
Au capabilitatile sa foloseasca acele instrumente?
Acestea sunt intrebari necesare a fi discutate deschis in organziatie si solutionate transparent si realistic.
De prea multe ori liderii se lasa atrasi in capcana seductiei – ca avem tot ce ne trebuie, ca suntem cei mai buni, ca stim tot despre aceasta meserie, ca doar niste amariti de muncitori sau agenti de vanzare stau in calea atingerii obiectivelor noastre.
Si cand nu le atingem auzim mult prea des ca; “Noi ne-am facut treaba, cei de jos nu vor sa inteleaga, sa faca lucrurile sa meaga”. Vesnicul “acar Paun” este cel ce ne scoate din pozitia jenanta de a da raspunsuri sincere la intrebari dure.
Si atunci se porneste avalansa explicatiilor pentru care “viata e nedreapta cu noi” desi am depus tot efortul si am muncit pe rupte dar iata ca...fie criza, fie conjunctura...ne-au fost potrivnice si nu am putut obtine rezultatele scontate.
Intotdeaun cineva este de vina, dar nu noi. Concurenta, opozitia, dusmanii poporului, mogulii, presa....acestia sunt dusmanii, nu noi. Noi suntem perfecti, ceilalti in schimb...lasa de dorit, nu-i asa?
Leadershipul vine odata cu responsabilitatea. Chinezii spun ca de fiecare data cand ridici de jos in bat, trebuie sa-ti aduci aminte ca desi tu il apuci de un singur capat se va ridica si celalalt.
Se uita un principiu simplu si clar: Oamenii sunt platiti sa ofere rezultate si nu scuze! Si intotdeauna cand o firma sau o organziatie ajunge in dificultati, de vina sunt liderii si niciodata executantii.
Si in mod natural, toti stim asta. Dar nu vrem sa recunoastem si intram in jocul “de a da bine”. Poza ni se pare ca devine mai importanta decat realitatea. Imaginea nu tine de foame si desi este un truism, ne prefacem ca nu vedem desi cu cat ne straduim sa dam mai bine cu atat mai prost suntem vazuti de fapt.
Thomas Jeffersson spunea: “Uneori poti prosti cate un om. Uneori poti prostii toti oamenii. Dar nu poti prostii toti oamenii tot timpul!”
