Carabusul nu stie.

Pe masura ce trece vremea ne dam seama ca fie ca te uiti la PDL fie ca te uiti la USL, Noua Republica, tot un drac vezi. Si cum nu sunt de meserie medic stomatolog, am luat hotararea sa nu mai uit in gura nimanui.
A fi "de dreapta" se pare ca este acelasi lucru cu a fi "de stanga" si invers, aici pe plaiurile noastre.
La fel cum a dezbate politica de fapt inseamna sa discuti despre politicieni, si nu despre politici. Am senzatia ca acest cuvant nu face parte inca, din vocabularul nostru. Totul se invarte in jurul subiectului cine pe cine a furat, cine a furat mai mult, mai murdar, mai "fara grija" si consideratie pentru...nu stim inca. Oricum nu pentru noi.

Din perspectiva asta, cred ca daca am gasi cativa oameni sanatosi la cap - normali sa zicem - si cu un pic de bun simt, economic si social, cred ca am putea sa explicam macar, Romanilor ce inseamna politica si leadership.
Am gasit cativa oameni si stiu inca cativa ce ar fi capabili sa se adune intr-o constructie politica. Sigur ca simpla alaturare a cuvantului "politica" activitatii tale produce frisoane - ca si cum ai zice ca ai contactat o boala venerica. Dar este necesar sa cautam, macar astia ce am trait ceva vreme pe aici, care suntem competenti si cu buna credinta, sa oferim putina credinta si speranta oamenilor.
Marii oameni politici asta au si facut: au dat oamenilor o directie de urmat, si le-au oferit speranta pentru un viitor mai bun pentru care sa muncesca, pe care sa-l construiasca.
Cu dragoste de oameni si consideratie. Fara dispret, fara sa te crezi buricul pamantului, fara sa ai pretentia ca le stii tu pe toate, fara sa-i umilesti pe altii ca sa te poti aprecia pe tine insuti.
Conducerea e simpla, legile sunt simple...le complicam pentru a putea da explicatii, pentru a limita accesul celor "neaveniti"...pentru a crea impresia de "casta". Oamenii sunt platiti sa dea rezultate si nu explicatii.
Eu unul m-am saturat sa aud explicatii pentru toate tampeniile din tara asta, pentru toate prostiile si excrocheriile. Vreau rezultate!
Unii iti spun ca esti idealist...si fac asta in asa fel incat te simti de parca ai avea pojar la 52 de ani. Idealistii au construit natiuni, democratii si o serie de lucruri la care cei mai multi nici nu au indraznit sa se gandeasca.
Se spune ca multi fizicieni si specialisti in aeronautica au studiat la inceputul secolului XX carabusul. Si au concluzionat dupa un studiu aprofundat, ca dat fiind greutatea carabusului, forma cochiliei, a aripilor, raportul greutate/portanta aripilor, carabusul nu ar putea sa se ridice de la pamant in niciun fel. Ce bine ca nu stia asta si carabusul!  Asa ca el zboara!

Am scris randurile de mai sus din dorinta de a vedea daca mai sunt pe aici "carabusi" sau au zburat toti in vest?
De ce sa nu facem noi ce este de facut?

Deliruri televizate

In aparitia televizata a Primului Minstru de la Antena 3, acesta a reiterat ambitia Domnului Boc de a avea in 2012 o absorbtie a banilor din Fondurile Structurale de 6 miliarde Euro. Spus pe tonul hotarat si repezit a lui Boc, nu inseamna mare lucru, de fapt nu inseamna nimic, avand in vedere si gradul de credibilitate pe care il au spusele lui.

Repetata fraza de Mihai Razvan Ungureanu, om inteligent si doct, pare mai credibila, dar Gadea nepriceput si el in ale subiectului, a uitat sa-l intrebe un lucru:

- - Ce va face administratia diferit anul asta, fata de anii anteriori, ca sa poata creste gradul de absorbtie „in halul asta”?

Pornim logic, daca in 5 ani am absorbit 2-3 miliarde de Euro, cum naiba vei face tu, lucrand cu aceeasi oameni, sa iei in 9 luni (ca atea au mai ramas din 2012) 6 miliarde? Nici fetita mea, Mara care are trei ani si jumatate, nu te crede.

De ce este nevoit MRU sa sustina cu atata tarie si convingere o bazaconie asa de mare? Chiar asa de disperati sunt cei din PDL? Dl. Orban, in calitate de ministru si profesionist al domeniului, ar fi putut sa-i spuna – daca il intreba – ce este cu acest subiect.

Eu am un amarat de proiect pe POSDRU cu care ma lupt de mai bine de un an. Nu vreti sa stiti ce comentarii si cereri de clarificare am din partea OIR –ului de la Braila. De la „de ce are dungi graficul Gantt in loc de puncte” pina la „scrieti la doua randuri ca la un rand si jumatate nu citeste doamna de la evaluare”. Si aici as putea adauga multe alte stupizenii la care pur si simplu ramai fara replica!

Am observat ca oamenii din Organismele de Implementare Regionala (OIR) sau din Autoritatile de Management (AM) nu sunt atat de incompetenti cat de delasatori si lipsiti de orice vointa de a-si asuma responsabilitati, de a avea o minima consideratie pentru beneficiari, nu mai zic ca nu le pasa de costurile pe care le ai cu nenumaratele drumuri facute aiurea la ei si cu indeplinirea tuturor cerintelor absurde sau a mofturilor lor.

In aceste conditii – si eu nici nu m-am inatlnit cu cele mai imposibile situatii fata de ce am auzit de la altii – cum se poate ca tu in calitate de Prim Ministru sa te faci de ras in halul asta, in fata noastra, a profesionistilor sau a celor ce au cat de cat habar despre ce inseamna subiectul Fondurilor Structurale? Sunt sute de proiecte blocate, altele abandonate, datorate lipsei fondurilor si a birocratiei idioate sau a incompetentei angajatilor din OIR sau AM.

In plus, suspendarea platilor a fost facute pentru sutele de nereguli datorate proiectelor acordate si gestionate de acolitii "portocaliilor", caci numai ei au derogare si cu ei se poarta "frumos" AM-urile si OIR-urile. Noi astia, muritorii de rand, ne facem treaba cat mai bine cu putinta, caci nu am avea de unde inapoia banii. Si ca sa se stie, daca cineva mai crede bancul cu "nu se deruleaza proiectele structurale pentru ca din banii europeni nu se poate fura", se insala amarnic.

Spagile din aceste proiecte au ajuns si la 40% net, ceea ce inseamna brut aprox 60%. In orice proiect, oricat de generos ar fi fost scris, o spaga mai mare de 20% brut, arunca proiectul in aer. dar cine nu a auzit de drumuri facute de 2-3 ori, de canalizari fara canalizare (tevi ingropate in pamant). Ca sa nu mai zic ca in unele proiecte nu ti-ai putea permite nici 10%, pentru ca au fost scrise la limita. Adica cu buna credinta. Ceea ce ne duce la o prima concluzie ca lipsa de absorbtie este mai degraba afisarea incompetentei mai degraba decat a hotiei. Sau ca nu reusesc sa stabileasca cine este "vehicolul".

Ce nu inteleg iarasi este de ce suntem tratati toti la gramada ca si prosti sau complet nestiutori? Nastase era arogant, Boc populist si prost, Ungureanu este un om foarte inteligent si cult. Atunci de ce ne trateaza ca pe prosti? Din ce motiv el si multi oameni politici, de obicei ai puterii oricare ar fi aceasta putere, au discursuri in care crezi ca ei vorbesc numai pentru cei cu 4 clase cel mult! In schimb uita ca aia nu se prea uita nici la Money Channel, nici la Realitatea, RTV sau A3 sau celelalte televiziuni de stiri. Cred ca este imposibil sa nu stie de la televiziuni care este grupul lor tinta, audienta care se uita la acestea. Iar televiziunile foarte rar au moderatori care stiu cat de cat ceva despre subiectul pe care urmeaza sa-l discute cu invitatii. Motiv pentru care multi dintre noi ne uitam din ce in ce mai rar, spre deloc, la ele.

In consecinta Domnule Prim Ministru, pentru lipsa de respect si profesionalism ar trebui sa va fi dat demisia deindata si sa va scapam de chinuri. Oricat de inteligent ai fi, nu-i deajuns. Un profesionist bun, vorbeste numai dupa ce s-a documentat bine si este stapin pe subiect. In dictionar sa stiti ca inca exista cuvintul „nu stiu” si nu este rusinos deloc sa-l pronunti. Numai Basescu are voie sa le stie pe toate, evident. Caci de aceea este cel mai brav dintre Romani.

Am vazut moderatori care isi lasa publicul jignit in propria inteligenta de aberatii pe care le tolereaza in discursul invitatilor, care fie bat campii din nestiinta, fie au un comportament extrem de agresiv, fie mint cu o nerusinare cumplita. Si in loc sa le taie lavariera sau pur si simplu sa nu-i mai invite, ii revezi la nesfarsit daca esti un masochist.

Daca nu se va schimba nimic, cred ca ratingul acestor televiziuni va scadea destul de dramamtic. Daca nu va scadea, atunci inseamna ca cei ce formeaza audienta ori sunt masochisti ori le place sa fie prostiti.

Despre incredere.

Ori de cate ori am fost rugat sa ma ocup de o echipa de management sau de orice fel de echipa, discutiile cu CEO-ul sau Presedintele firmei sau a institutiei vizau lipsa de angajament a angajatilor, lipsa de responsabilitate, de pregatire sau de rezultate. Oricum „o lipsa”.

Directorii sau antreprenorii sunt in mod natural antrenati bine sa vada lipsurile, hibele sau ce nu merge intr-o companie, organizatie.

In schimb, rar am vazut sa spuna „in clar” ca nu are incredere in colegi, in subordonati sau in angajati in general.

Problema increderii, in functionarea oricarei institutii sau companii este critica pentru performanta acesteia. Pare un aspect foarte „soft”, cetos si greu de abordat. Ceva complicat, foarte filozofic sau poate mai degraba asociat cu o analiza psihologica sau chiar terapie. In consecinta, neimportant si periferic ca si interes managerial. „Acuma cand avem atatea pe cap, vanzarile au ramas in urma, nu sunt bani pe piata, clientii se lasa greu, banca ne preseaza, etc”.

In fapt, orice te stradui sa construiesti pe aceasta baza de neincredere, va fi instabil, nesigur si in mod cert nesustenabil.

Lipsa de incredere o vezi in urmatoarele moduri:

- Rapoarte numeroase si stufoase solicitate de top-management

- Fuga subalternilor de rapoarte sau executia lor in durate de timp exagerat de mari – apoi aceastea devin o scuza pentru nerealizarea altor activitati pentru ca, nu-i asa, nu am avut timp ca stau sa scriu la blestematele alea de rapoarte. In buna masura, nu are de ce sa dureze mult un raport, daca in el scrii numai ceea ce ai facut. Daca esti nevoit sa fabulezi, sigur ca dureaza mai mult. Uita-te cat le ia unor scriitori sa scrie o nuvela sau un roman de fictiune!

- Sedinte lungi si greoaie, in care subiectul de baza este cine are dreptate si nicidecum ce decizie este de luat si cum o aplicam. Adevaratele sedinte incep cand se termina sedinta formala si se tin de obicei pe holuri, cafeterii sau prin diverse birouri si implica grupri mici sau minuscule. Dar abia atunci lucrurile se discuta pe fata, oarecum si se spun acele lucruri pe care „nu se face sa le spui in sedinta, de fata cu toata lumea”.

- Directorii fac munca subalternilor pentru ca nu deleaga mare lucru, sau cand deleaga o fac incomplet si de mantuiala.

- Absenteism la sedinte si de la munca in general, concedii medicale „la comanda”.

- Fuga de raspundere – manifestata fie prin acoperirea cu multe hartii, fie prin neasumarea unor decizii si plimbatul lor de la un departament la altul sau de la un director la altul.

- Dezvoltarea sistemului de comunicatii paralel, numit barfa sau bisericute. In orice firma sau institutie acest fenomen exista, problema este: la ce dimensiune si cati directori participa sau sustin procesul.

Iata numai cateva simptome, mai sunt si altele, ale lipsei de incredere.

Acest fenomen macina firma, incet si sigur, sapand-o de la temelie. Pentru multi stiu ca pare aiurea sau pierdere de bani si de timp sa te uiti la aceste lucruri, dar in esenta este calea cea mai scurta spre obtinerea performantei, a rezultatelor stabile si sustenabile. Unele companii au obtinut, chiar si in vreme de criza, rezultate destul de bune. Problema este cat de sustenabile sunt aceste cresteri de profit, de cifra de afaceri, etc.

Patrick Lencioni in cartea sa „Cele 5 disfunctii ale echipei” pune neincredera la baza piramidei sale, considerand-o premiza de la care porneste calitatea functionarii echipei manageriale.

In politica, neincredea are efecte si mai devastatoare si cu un feedback mai rapid. A se vedea seria de proteste ce nu contenesc in tara, lipsa de interes si de incredere in clasa politica de la noi sau din orice alta tara ce se zbate in criza financiara actuala.

Constructia increderii se bazeaza pe acele elemente de baza ale leadershipului prezente si in studiile lui Kouzes si Posners (2002) si anume:

- Integritate

- Onestitate

- Viziune

- Inspiratie

Alinierea intre ce spui si ce faci este critica pentru orice leader ce doreste a-si castiga credibilitatea pe termen lung. Pare simplu de inteles – si chiar este ca si concept – dar dificil de pus in practica de zi cu zi. Increderea si credibilitatea se castiga si nu se atribuie cu titlu gratuit nimanui. Ia timp si necesita perseverenta in aplicarea unor reguli si a valorilor in care credem cu adevart.

Cati antreprenori, leaderi de afaceri sau de organizatii ati vazut sa discute sau sa-si promoveze cu consecventa valorile? In cate firme evaluarea angajatilor are la baza setul de valori definite ale companiei? De obicei acestea sunt doar niste cuvinte pe un afis sau pe site-ul companiei. Si mai interesant, in unele companii Directorul de Resurse Umane este pus a le defineasca si sa le afiseze. E treaba lui! Desi se presupune ca acestea r fi ale companiei.

Metodele de constructie sau mai bine zis de re-constructie a increderi intr-o organizatie, cer timp, atentie si perseverenta. Si pe linga acestea prezenta unui coach sau a unui consultant extern care sa semnaleze derapajele, sa le corecteze si sa faciliteze, catalizeze derularea acestui proces. Esti similar cu necesitatea unei oglinzi intr-un cabinet de coafura! Cate femei credeti ca ar fi dispuse sa intre si sa cumpere serviciile unui cabinet de cosmetica sau de coafura in care nu exista nicio oglinda.

Nu am timp sa ma ocup de management pentru ca sunt in criza!

Criza de timp, de supra-incarcare cu sarcini, responsabilitati, audituri si
altele, te duce intr-o fundatura din care nu mai poti iesi. Intri intr-un cerc vicios,
intr-un vartej ce te absoarbe cu totul, lasandu-te fara suflare, fara
emotii...gol pe dinauntru.
Epuizat, frustrat, stresat, te uiti in oglinda si nu te ai recunosti. Familia...nu
te mai recunoaste si tensiunea creste in toate planurile vietii tale.
Nu mai poti multumi pe nimeni si ai senzatia ca toti, absolut toti, au ceva
cu tine, vor o bucatica din tine. Si asa si este. Ce nu intelegi tu este, care
bucatica?

In atare conditii, pasul inapoi pare o nebunie, un act necugetat, desi este
UNICUL lucru intelept ce poate fi facut.
Actiunea logica, intr-un stress sever, nu-si mai are locul. Oxigenarea
creierului, in mod normal, in conditii de stress sever, scade cu pana la
30-40%. Organismul, biologic vorbind, intra in starea de ”lupta sau fugi”,
definita de psihologi ca mecanism de aparare, declasat de zona profunda a
subconstientului.
Muschii se contracta, imperceptibil uneori, iar durerile de spate pe care
le acuzi uneori seara, sau de umeri, de ceafa, nu sunt decat niste consecinte
ale starii de stress si ale acestor contractii greu de perceput in activitatea de peste zi.
Militarii de pe teatrele de operatii, stand timp indelungat in aceasta
stare de ”lupta sau fugi”, au nu de putine ori reactii curioase, numite uneori ”sindromul
Vietnam” sau mai aproape de aceste timpuri, ”sindromul Golfului”. Nivelul
crescut de adrenalina combinat cu lipsa oxigenarii creierului conduc uneori la
comportamente deviante, greu de suportat de care cei din jurul tau.

Acelasi lucru, fara exceptie, il suporta si o persoana cu un nivel inalt de
responsabilitate iar reactiile organice sunt reprezentate de acelasi tip de
manifestari, chiar daca vorbim aici de conducerea unei organizatii si nu de
lupta in teatrele de razboi.
Problema care se ridica este, cat de bune, cat de eficace sau eficiente
sunt deciziile unor oameni aflati pentru un timp mai indelungat in stress sever?
Cand vorbim de un timp indelungat poate fi vorba de saptamani sau luni.
Semnele stress-ului sever sunt usor de recunoscut de catre oricine. Lipsa poftei de mincare, fumatul excesiv, usor tremur al mainilor, insomnii desi persoana acuza oboseala cronica, mancatul fara limite indeosebi seara, consumul zilnic de alcool, durerile prelungite intre omoplati
sau in zona cervicala si altele.

Acuma, stiind toate acestea, cat de bune credeti ca sunt deciziile liderilor atunci cand ei sunt in stress sever?
Evident ca nu sunt foarte bune sau sa zicem, inspirate. Desi poate parea absurd, acum cel mai bun lucru ar fi sa nu faci nimic!
Si un alt mod de a-ti da seama de incapacitatea lui sau a ei de a lua
decizii bune sau de a se ocupa de ceea ce trebuie este ca nu mai vad deloc ce este strategic si ce nu este strategic. Se ocupa numai de lucrurile presante si operationale. Stinge focul tot timpul si nu mai pridideste sa alerge dintr-un loc in altul, pentru ca in criza, focul izbucneste intr-o gramada de locuri.
Finalul este de obicei previzibil, fie liderul este concediat – orice ar insemna aceasta – fie persoana va ceda fizic, organismul atangandu-si limitele fizice si ca urmare cedeaza. La barbati de obicei inima si se deregleaza metabolsimul, la femei mai des se deregleaza pancreasul sau ficatul.
Intorcandu-ne la inceputul povestii, ”toti ceilalti” vor de la tine sa fii manager sau lider si sa-ti mobilizezi resursele necesare pentru a duce organizatia inapoi pe traiectorie. Ei vor sa-i conduci la victorie iar acesta idee ar trebui sa te inspire si sa-ti dea energie, avant si mai putin sa o simti ca o presiune, o cerinta imperativa. Inlatura-ti gandul ca nu esti destul de bun ca sa...Esti! De fapt tu esti tot ceea ce vrei tu sa fii!
Adu-ti aminte ce spunea Theodore Roosvelt ”Toate resursele de care avem
nevoie se afla deja in mintea noastra!”

Ce vrei de la viata?

Nu am inteles de la niciun politician Roman, pina acum, ce vrea el/ea de la viata?
Cred ca este foarte important ca liderii unei natiuni – caci asta sunt politicienii - sa aiba o dorinta, o nazuinta in viata!
El Lidero Maximo ”s-a impiedicat” iata, de unul care vrea ceva de la viata! Arafat a spus-o si o spune clar si simplu de fiecare data cand are ocazia. Misiunea lui in viata este sa faca serviciul de urgenta, sa ajute oamenii aflati in situatiile disperate. Asta ii place lui. De aici isi targe el adrenalina.
Nu cred ca am auzit de la vre-unul dintre politicieni care este crezul lor in viata, ce misiune crede el ca are.
George Barnard Shaw spunea:”Asta e adevarata bucurie in viata. Sa existi pentru un scop pe care il consideri maret. Sa reusesti se te epuizezi cu desavarsire inainte sa fii dus la groapa de gunoi. Sa fii o forta a naturii, nu un biet bot febril si egoist de suferinte si nemultumiri, care se tanguie ca lumea nu se consacra ideii de a-l face pe el mai fericit”.
Ai zice ca Shaw l-ar fi cunoscut pe Base!
O misiune asumata in viata produce concentrare, forta, viteza de inaintare. Se spune ca ea produce disidenta cognitiva adica va ingaduie sa sa va propuneti teluri care sa va forteze sa realizati mai mult in viata, decat ati face-o altminteri. Asta a facut si Cortez in 1519 pe tarmurile din Veracruz unde a debarcat cu cei 700 de soldati. A dat foc la corabii pentru ca oamenii lui sa fie constineti ca nu mai au decat un singur drum si tel. Inainte si sa cucereasca Mexicul sau sa moara!
Dincolo de nevoia unor oameni de a avea un scop in viata, noi ca si natiune avem nevoie de un scop, de o misiune pe care sa ne-o asumam intr-o proportie cat de cat rezonabila. O misiune ce se negociaza intre Putere si Opozitie si este decisa ca si scop pe termen lung, de 10-20 de ani.
In raport cu acest scop, guvernele ce se succed, au la ce se raporta iar noi avem ce judeca in termeni de eficienta, care guvern a fost mai productiv, mai performant. Altminteri, in raport cu ce sa poti judeca performanta guvernantilor. Nivelul de trai este un element mult prea fluctuant si inselator pentru a fi singurul mod de evaluare.
De 20 de ani aud explicatii date de toti guvernantii asupra motivelor pentru care noi ca si popor, nu putem sa...traim bine, sa avem autostrazi, servicii medicale de calitate....etc. Oamenii pusi in functii sunt acolo pentru a livra rezultate si nu explicatii. Cum poti sa spui tu ca sef al statului ca ”statul este un prost administrator”? Ca este ”corupt pina in maduva oaselor”? Pai atunci seful ”coruptilor” si a ”prostilor” cine este?
Comportamentul de lider este una si cel de proprietar sau de arendas este cu totul altceva.
Martin Luther King spunea:”Daca omul nu descopera ceva pentru care ar fi dispus sa moara, nu merita ca sa triasca!” Interesant, nu ?
In 1978 in cadrul unei alocutiuni rostite la Universitatea Harvard cu prilejul deschiderii anului universitar Aleksandr Soljenitin vorbind despre epuizarea spirituala a lumii occidentale, a spus:
” In SUA dificultatile nu sunt produse de minotauri sau de balauri – nici lipsa de libertate individuala, nici munca fortata, nici moartea, nici hartuielile guvernului, nici cenzura – ci lacomia, blazarea, delasarea si indiferenta. Nu-i vorba aici de actele guvernului atotputernic, universal si represiv, ci de incapacitatea unui public apatic de a face uz de libertatea care i-a fost de drept sortita.”
Superb!