Deliruri televizate

In aparitia televizata a Primului Minstru de la Antena 3, acesta a reiterat ambitia Domnului Boc de a avea in 2012 o absorbtie a banilor din Fondurile Structurale de 6 miliarde Euro. Spus pe tonul hotarat si repezit a lui Boc, nu inseamna mare lucru, de fapt nu inseamna nimic, avand in vedere si gradul de credibilitate pe care il au spusele lui.

Repetata fraza de Mihai Razvan Ungureanu, om inteligent si doct, pare mai credibila, dar Gadea nepriceput si el in ale subiectului, a uitat sa-l intrebe un lucru:

- - Ce va face administratia diferit anul asta, fata de anii anteriori, ca sa poata creste gradul de absorbtie „in halul asta”?

Pornim logic, daca in 5 ani am absorbit 2-3 miliarde de Euro, cum naiba vei face tu, lucrand cu aceeasi oameni, sa iei in 9 luni (ca atea au mai ramas din 2012) 6 miliarde? Nici fetita mea, Mara care are trei ani si jumatate, nu te crede.

De ce este nevoit MRU sa sustina cu atata tarie si convingere o bazaconie asa de mare? Chiar asa de disperati sunt cei din PDL? Dl. Orban, in calitate de ministru si profesionist al domeniului, ar fi putut sa-i spuna – daca il intreba – ce este cu acest subiect.

Eu am un amarat de proiect pe POSDRU cu care ma lupt de mai bine de un an. Nu vreti sa stiti ce comentarii si cereri de clarificare am din partea OIR –ului de la Braila. De la „de ce are dungi graficul Gantt in loc de puncte” pina la „scrieti la doua randuri ca la un rand si jumatate nu citeste doamna de la evaluare”. Si aici as putea adauga multe alte stupizenii la care pur si simplu ramai fara replica!

Am observat ca oamenii din Organismele de Implementare Regionala (OIR) sau din Autoritatile de Management (AM) nu sunt atat de incompetenti cat de delasatori si lipsiti de orice vointa de a-si asuma responsabilitati, de a avea o minima consideratie pentru beneficiari, nu mai zic ca nu le pasa de costurile pe care le ai cu nenumaratele drumuri facute aiurea la ei si cu indeplinirea tuturor cerintelor absurde sau a mofturilor lor.

In aceste conditii – si eu nici nu m-am inatlnit cu cele mai imposibile situatii fata de ce am auzit de la altii – cum se poate ca tu in calitate de Prim Ministru sa te faci de ras in halul asta, in fata noastra, a profesionistilor sau a celor ce au cat de cat habar despre ce inseamna subiectul Fondurilor Structurale? Sunt sute de proiecte blocate, altele abandonate, datorate lipsei fondurilor si a birocratiei idioate sau a incompetentei angajatilor din OIR sau AM.

In plus, suspendarea platilor a fost facute pentru sutele de nereguli datorate proiectelor acordate si gestionate de acolitii "portocaliilor", caci numai ei au derogare si cu ei se poarta "frumos" AM-urile si OIR-urile. Noi astia, muritorii de rand, ne facem treaba cat mai bine cu putinta, caci nu am avea de unde inapoia banii. Si ca sa se stie, daca cineva mai crede bancul cu "nu se deruleaza proiectele structurale pentru ca din banii europeni nu se poate fura", se insala amarnic.

Spagile din aceste proiecte au ajuns si la 40% net, ceea ce inseamna brut aprox 60%. In orice proiect, oricat de generos ar fi fost scris, o spaga mai mare de 20% brut, arunca proiectul in aer. dar cine nu a auzit de drumuri facute de 2-3 ori, de canalizari fara canalizare (tevi ingropate in pamant). Ca sa nu mai zic ca in unele proiecte nu ti-ai putea permite nici 10%, pentru ca au fost scrise la limita. Adica cu buna credinta. Ceea ce ne duce la o prima concluzie ca lipsa de absorbtie este mai degraba afisarea incompetentei mai degraba decat a hotiei. Sau ca nu reusesc sa stabileasca cine este "vehicolul".

Ce nu inteleg iarasi este de ce suntem tratati toti la gramada ca si prosti sau complet nestiutori? Nastase era arogant, Boc populist si prost, Ungureanu este un om foarte inteligent si cult. Atunci de ce ne trateaza ca pe prosti? Din ce motiv el si multi oameni politici, de obicei ai puterii oricare ar fi aceasta putere, au discursuri in care crezi ca ei vorbesc numai pentru cei cu 4 clase cel mult! In schimb uita ca aia nu se prea uita nici la Money Channel, nici la Realitatea, RTV sau A3 sau celelalte televiziuni de stiri. Cred ca este imposibil sa nu stie de la televiziuni care este grupul lor tinta, audienta care se uita la acestea. Iar televiziunile foarte rar au moderatori care stiu cat de cat ceva despre subiectul pe care urmeaza sa-l discute cu invitatii. Motiv pentru care multi dintre noi ne uitam din ce in ce mai rar, spre deloc, la ele.

In consecinta Domnule Prim Ministru, pentru lipsa de respect si profesionalism ar trebui sa va fi dat demisia deindata si sa va scapam de chinuri. Oricat de inteligent ai fi, nu-i deajuns. Un profesionist bun, vorbeste numai dupa ce s-a documentat bine si este stapin pe subiect. In dictionar sa stiti ca inca exista cuvintul „nu stiu” si nu este rusinos deloc sa-l pronunti. Numai Basescu are voie sa le stie pe toate, evident. Caci de aceea este cel mai brav dintre Romani.

Am vazut moderatori care isi lasa publicul jignit in propria inteligenta de aberatii pe care le tolereaza in discursul invitatilor, care fie bat campii din nestiinta, fie au un comportament extrem de agresiv, fie mint cu o nerusinare cumplita. Si in loc sa le taie lavariera sau pur si simplu sa nu-i mai invite, ii revezi la nesfarsit daca esti un masochist.

Daca nu se va schimba nimic, cred ca ratingul acestor televiziuni va scadea destul de dramamtic. Daca nu va scadea, atunci inseamna ca cei ce formeaza audienta ori sunt masochisti ori le place sa fie prostiti.

Despre incredere.

Ori de cate ori am fost rugat sa ma ocup de o echipa de management sau de orice fel de echipa, discutiile cu CEO-ul sau Presedintele firmei sau a institutiei vizau lipsa de angajament a angajatilor, lipsa de responsabilitate, de pregatire sau de rezultate. Oricum „o lipsa”.

Directorii sau antreprenorii sunt in mod natural antrenati bine sa vada lipsurile, hibele sau ce nu merge intr-o companie, organizatie.

In schimb, rar am vazut sa spuna „in clar” ca nu are incredere in colegi, in subordonati sau in angajati in general.

Problema increderii, in functionarea oricarei institutii sau companii este critica pentru performanta acesteia. Pare un aspect foarte „soft”, cetos si greu de abordat. Ceva complicat, foarte filozofic sau poate mai degraba asociat cu o analiza psihologica sau chiar terapie. In consecinta, neimportant si periferic ca si interes managerial. „Acuma cand avem atatea pe cap, vanzarile au ramas in urma, nu sunt bani pe piata, clientii se lasa greu, banca ne preseaza, etc”.

In fapt, orice te stradui sa construiesti pe aceasta baza de neincredere, va fi instabil, nesigur si in mod cert nesustenabil.

Lipsa de incredere o vezi in urmatoarele moduri:

- Rapoarte numeroase si stufoase solicitate de top-management

- Fuga subalternilor de rapoarte sau executia lor in durate de timp exagerat de mari – apoi aceastea devin o scuza pentru nerealizarea altor activitati pentru ca, nu-i asa, nu am avut timp ca stau sa scriu la blestematele alea de rapoarte. In buna masura, nu are de ce sa dureze mult un raport, daca in el scrii numai ceea ce ai facut. Daca esti nevoit sa fabulezi, sigur ca dureaza mai mult. Uita-te cat le ia unor scriitori sa scrie o nuvela sau un roman de fictiune!

- Sedinte lungi si greoaie, in care subiectul de baza este cine are dreptate si nicidecum ce decizie este de luat si cum o aplicam. Adevaratele sedinte incep cand se termina sedinta formala si se tin de obicei pe holuri, cafeterii sau prin diverse birouri si implica grupri mici sau minuscule. Dar abia atunci lucrurile se discuta pe fata, oarecum si se spun acele lucruri pe care „nu se face sa le spui in sedinta, de fata cu toata lumea”.

- Directorii fac munca subalternilor pentru ca nu deleaga mare lucru, sau cand deleaga o fac incomplet si de mantuiala.

- Absenteism la sedinte si de la munca in general, concedii medicale „la comanda”.

- Fuga de raspundere – manifestata fie prin acoperirea cu multe hartii, fie prin neasumarea unor decizii si plimbatul lor de la un departament la altul sau de la un director la altul.

- Dezvoltarea sistemului de comunicatii paralel, numit barfa sau bisericute. In orice firma sau institutie acest fenomen exista, problema este: la ce dimensiune si cati directori participa sau sustin procesul.

Iata numai cateva simptome, mai sunt si altele, ale lipsei de incredere.

Acest fenomen macina firma, incet si sigur, sapand-o de la temelie. Pentru multi stiu ca pare aiurea sau pierdere de bani si de timp sa te uiti la aceste lucruri, dar in esenta este calea cea mai scurta spre obtinerea performantei, a rezultatelor stabile si sustenabile. Unele companii au obtinut, chiar si in vreme de criza, rezultate destul de bune. Problema este cat de sustenabile sunt aceste cresteri de profit, de cifra de afaceri, etc.

Patrick Lencioni in cartea sa „Cele 5 disfunctii ale echipei” pune neincredera la baza piramidei sale, considerand-o premiza de la care porneste calitatea functionarii echipei manageriale.

In politica, neincredea are efecte si mai devastatoare si cu un feedback mai rapid. A se vedea seria de proteste ce nu contenesc in tara, lipsa de interes si de incredere in clasa politica de la noi sau din orice alta tara ce se zbate in criza financiara actuala.

Constructia increderii se bazeaza pe acele elemente de baza ale leadershipului prezente si in studiile lui Kouzes si Posners (2002) si anume:

- Integritate

- Onestitate

- Viziune

- Inspiratie

Alinierea intre ce spui si ce faci este critica pentru orice leader ce doreste a-si castiga credibilitatea pe termen lung. Pare simplu de inteles – si chiar este ca si concept – dar dificil de pus in practica de zi cu zi. Increderea si credibilitatea se castiga si nu se atribuie cu titlu gratuit nimanui. Ia timp si necesita perseverenta in aplicarea unor reguli si a valorilor in care credem cu adevart.

Cati antreprenori, leaderi de afaceri sau de organizatii ati vazut sa discute sau sa-si promoveze cu consecventa valorile? In cate firme evaluarea angajatilor are la baza setul de valori definite ale companiei? De obicei acestea sunt doar niste cuvinte pe un afis sau pe site-ul companiei. Si mai interesant, in unele companii Directorul de Resurse Umane este pus a le defineasca si sa le afiseze. E treaba lui! Desi se presupune ca acestea r fi ale companiei.

Metodele de constructie sau mai bine zis de re-constructie a increderi intr-o organizatie, cer timp, atentie si perseverenta. Si pe linga acestea prezenta unui coach sau a unui consultant extern care sa semnaleze derapajele, sa le corecteze si sa faciliteze, catalizeze derularea acestui proces. Esti similar cu necesitatea unei oglinzi intr-un cabinet de coafura! Cate femei credeti ca ar fi dispuse sa intre si sa cumpere serviciile unui cabinet de cosmetica sau de coafura in care nu exista nicio oglinda.