miercuri, 27 noiembrie 2013

INTOARCEREA LA INCEPUTURI




Dupa ce am umblat o gramada, am cunoscut multi oameni inteligenti, foarte bine pregatiti, unii dintre ei chiar geniali, am redescoprit citatul lui T. S. Eliot: “ Noi nu vom inceta sa exploram lumea si la sfarsitul intregilor explorari vom ajunge inapoi de unde am plecat si vom recunoaste acest loc de prima data!”  In original pentru pretentiosi: “We shall not cease from exploration, and the end of all our exploring will be to arrive where we started and know the place for the first time.”
La fel mi s-a intamplat si mie, dupa ani de studii si cercetari, sute de proiecte cu diversitate uriasa de clienti, am ajuns acolo de unde am plecat. Viata m-a pus inapoi “la locul meu” si Dumnezeu mi-a spus din nou ce nu voiam sa cred de prima data: “Viata este simpla! Numai voua oamenilor va place sa o complicati. De fapt, ea nu este asa. Insa complicand-o, aveti multe argumente prin care sa explicati esecurile voastre". Churchill spunea: " Ce este omul de succes? Este acel om care a mers din esec in esec fara sa-si piarda entuziasmul!"
Si asa am ajuns sa redescopar si eu virtutile unei vieti simple. Si asta ii indemn si pe clientii mei, sa redescopere si sa aplice principiile cele mai simple cu putinta, in viata lor, in business, oriunde. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care l-am invatat la o prestigioasa universitate Americana este “Nu ai inteles cu adevarat cu ce te ocupi,  doar daca esti in stare sa povestesti asta bunicii tale” Albert Einstein. Probabil ca nu intamplator sloganul lor “Keep it simple and stupid” imi vine in minte acum.
Ca sa ajung la tema, ideea este ca in managementul de azi vad numai discutii, workshopuri, traininguri si conferinte cu teme care de care mai sofisticate, people engagement, talent management, developing reward strategy, cultura operatiunilor digitale in organizatii (la asta simt ca ma doare mintea) si nu mai continui sa va dau exemple.
In schimb, daca te uiti atent – nu foarte atent – vezi ca cei mai multi manageri nu fac lucruri simple, dar simple de tot! Care?
Pai de exemplu sa delegi activitatile tale. Delegarea e pe buzele tuturor, asta ca si comunicarea…este vejnic o problema ce pare a nu avea rezolvare, in veci. De ce se spune asta?
Pai pentru ca este mai simplu sa folosesti truisme sau sa construiesti legende de felul asta, decat sa spui: “Domne nu am chef! Sau nu vreau!”
 Sau pur si simplu,
-          “Imi este lene sau sila sa stau sa explic individului asta ce sa faca si cum sa faca”
-          “Mai bine fac singur, ca fac mai bine si mai repede. “
Ce dovedeste asta?
Lipsa de leadership si de gandire strategica.
De ce gandre strategica?
Pai pentru ca daca ti-ai lua 10 minute sa te gandesti la viitor, ti-ai da seama ca anul viitor seful tau va vrea de la tine, mai mult. Este ceva nou? Ma indoiesc.
-          Si daca el vrea mai mult si mai ieftin, atunci cum vei face fata? Muncind tu mai mult si mai bine, cica?
-          Partial, se poate.
-          Pina cand?
-          Pina cand crapi!
Lasand teatrul la o parte, tema strategica este asta:
Delegarea este o investitie in viitorul tau si al subodonatilor tai.  
Nefericirea este ca nu poti investi numai in tine, desi tare ti-ar placea asta! Este musai sa te ocupi si de subalterni, una fara alta nu functioneaza. De aceea multe organizatii nu ajung sa creasca sustenabil.
Daca tu nu iti poti face rost de timp liber, nu vei avea cand sa te dezvolti, fiind mereu sub presiunea lui azi, acum, mai repede, este urgent, este important, bla, bla. Si vei amana dezvoltarea ta…incep de luni sau mai bine de luna viitoare sau nu, hai de la 1 ianuarie, incep anul nou in forta!
Nu, parca este ca si lasatul de fumat! Intotdeauna te lasi de maine, de saptamina viitoare, de anul viitor. Dar nu azi! Azi, nu ca sunt prea ocupat! Nu am timp! Nu am…chef! Nu am…Nu am…
Nu ai si nici nu o sa ai!
Va provoc la un calcul simplu.
Saptamina are 7 zile. Inmultit cu 24 de ore pe zi, rezulta 168 ore/saptamina.
Muncim 5 zile a cate 10 ore, sa zicem. Asta inseamna 50 de ore pe saptamina.
Sa zicem ca 3 ore pe saptamina mai petrecem  cu noi insine, spalat, mincat, ordine prin casa, curte.
Asta inseamna 21 de ore.
Alte 8 ore /zi dormim, adica 56 ore pe saptamina.
Si alte 2 ore, le petrecem cu copiii, iubita, sotie, parinti, etc. Deci mai adaugam la total inca 14 ore.
Total = 141 de ore
Rest = 27 ore.
Am pierdut 27 de ore! Unde or fi ?
Prin cluburi? Pe drum? La televizor? Dar parca Suleiman Magnificul nu dureaza chiar atat!
Cert este ca cel putin 27 de ore nu le regasim in planificarea noastra zilnica.  Sigur, doamnele vor spune ca ele mai si gatesc, calca, asta le mai ia 10-20 de ore pe saptamina. Se poate, de ce nu?
Cert este ca noi toti pierdem prin “buzunarele” vietii niste ore cu care nu ne mai intalnim. Dar avem obiceiul de a spune ca nu avem timp.
In loc sa spunem nu avem timp pentru asta sau alta…pentru fleacuri. Dar ne facem timp pentru lucrurile importante. Si desi multi declara ca este importanta pentru ei cariera ( 81,33% ), vei descoperi cat de putin sunt ei dispusi sa faca pentru asta. Foarte putin!

Delegand activitati din cele atribuite tie, vei elibera programul tau saptaminal si vei “obtine” cateva ore libere pe saptamina. Ore in care sa poti citi, sa poti sa vezi pe You Tube diversi vorbitori, traineri, coach-eri de  mare prestigiu, oameni intelepti. Sa vezi noutati pe TED. Sa te gandesti pur si simplu la viitorul tau sau al companiei. Sa faci miscare, sa te educi, sa te dezvolti. Nu este neaparat necesar sa mergi la training ca sa te dezvolti. Ba de cele mai multe ori, mersul  la training este ca sa scapi de la job una – doua zile, sa te amuzi, sa te mai distrezi si tu, sa mai iesi din atmosfera aia incarcata. Asta la “multinationale”. Caci ceilalti – bastinasii - nu pupa ei asa ceva. Antreprenorii Romani, cu cateva exceptii notabile, “nu arunca cu banii pe asa ceva” ca sa citez un “clasic”.

Dificultatea este ca atunci cand incepi sa delegi, pina sa ai tu timp, o sa ai si mai mult de munca decat de obicei. Sa delegi ceva cuiva este ca atunci cand iti inveti copilul sa innoate.
Cere ceva dedicare si timp. Sa zicem ca varsta lui este de 3 ani.
Nu te duci la bazin, il arunci in apa si tu te cari.
Te dezbraci, intri in bazin si apoi il bagi si pe el, si ii arati miscari si gesturi. Cum sa respire, cum sa dea din maini, picioare, etc. Si il sustii in tot acest timp. Dupa o vreme, te dezbraci dar nu te mai bagi in bazin, doar stai pe margine si te uiti cum exerseaza el, dar esti gata sa intervii daca ceva se intampla. Si apoi mai trece o vreme pana cand nu te mai dezbraci, doar il lasi la bazin si tu te duci la bere cu baietii.
Din nefericire, cei mai multi manageri ori isi arunca copiii in bazin si pleaca, ori de frica ca vor gresi sau vor pati ceva, mai bine nu-I invat nimic. Sa invete singur cand o fi mare, daca va vrea el. Dar pina atunci, va creste cu teama de apa si cu varsta teama creste, nu scade.
In consecinta, managerii care nu deleaga, nu o fac neaparat dintr-un egosim feroce, ci mai degraba din frica! 
Un angajat care se dezvolta, caci asa are loc dezvoltarea subordonatilor in proportie de 80%, prin delegare si nu la training, are nevoie de timp si atentia sefului sau. Acolo se intampla cel mult 20%.
In al doilea rand, ganditi-va cum se uita la tine un om de care tu te-ai ocupat si pe care l-ai invatat sistematic lucruri, pe care si tu le-ai invatat candva, la vremea ta. Si daca vrei face asta cu TOTI subordonatii tai, nu ar fi grozav  sa nu iti mai faci probleme cu cine o sa-ti ia locul?
Acest lucru insemna sa fii mentor cu adevarat! Inseamna sa iti pese cu adevarat de companie si de oameni. Nu stand la birou pina la 22,00! Asta nu dovedeste decat ca esti un slab manager!
Nu delegi, nu se dezvolta oamenii de sub tine. Ei nu se dezvolta, tu vei fi din ce in ce mai incarcat si sub stress mai mare. Vei deveni din ce in ce mai nevrotic, anxios, frustrat. Vei lua decizii din ce in ce mai proaste si vei incepe sa pui accent pe manipulare, sa cauti “tapi ispasitori” pentru prostiile tale, sa-ti indepartezi oamenii  si sa nu te mai preocupe conducerea transparenta a oamenilor tai. 
Stiu ca simti nevoia sa arati ca ai meritat pozitia asta.
Stiu ca simti nevoia sa arati ca tu stii.
Stiu ca simti nevoia sa te laude cat mai des si mai mult seful.
Stiu si ca te incalzeste gandul ca esti indispensabil in compania asta.
Dar mai stiu ca puterea creste doar atunci cand este impartasita! Este o lege simpla a naturii. Uitati-va in cartile de istorie, in orice basm sau legenda nationala. Uitati-va la filme, daca astea va plac. Uitati-va unde vreti si veti vedea pretutindeni acest adevar. Pina si la televiunile noastre de stiri puteti sa va uitati si tot aia veti vedea. Dureaza ceva, e drept.
Altminteri veti ajunge, sper cat mai putini din voi in ceea ce se cheama burn-out! Iar de aici si pana la spital nu mai este decat un pas. Mic.

Desi pare simplu, stiu ca nu este. Dar decat sa piarda oamenii timp prin traininguri aiurea, mai bine faceti workshopuri de 2-3 ore cu managerii vostri,  moderate sau nu de consultanti si gasiti raspunsurile la intrebarile de mai jos:
-          ce activitati sa deleg?
-          cui sa deleg?
-          cat timp ii va lua respectivului sa invete? 
-          cat timp liber obtin eu cu asta?
-          ce voi face cu acest timp?
Desi simple intrebarile, nu sunt simpliste. Iti ia ceva timp sa le gasesti raspunsurile valide, corecte pentru tine si companie.  
De exemplu. Prima intrebare: ce sa deleg?
Este destul de delicat sa gasesti 2-3 activitati zilnice sau saptaminale ale tale de care sa te desparti. Din multe motive: iti place, te simti important, util, etc.
Ca sa le alegi, ai tu la randul tau nevoie de seful tau ca sa te consulti cu el. Pentru ca activitatile strategice – la nivelul tau –  nu se deleaga. Dar primul impuls iti va spune ca “toate sunt strategice”. Ceea ce nu este adevarat! Si tu stii asta…acolo in strafundul tau!
Asa cum vedeti intrebari sunt incomode. De aceea uneori este nevoie de un consultant pentru ca cineva trebuie sa poata spune cu gura plina: “Imparatul este gol!”

Abordarea simpla si corecta, facuta cu bun simt si responsabilitate a actului managerial, nu presupune nimic sofisticat si nici diagrame si modele cu denumiri care de care mai complicate. Presupune responsabilitate, bun simt si intelepciune.
Restul sunt doar motivatii pentru niste facturi grase ale consultantilor sau trainerilor cu staif!
Consultantul bun trebuie sa te ajute sa faci ca lucrurile sa para cat mai simple desi ele sunt dificile.
Iar aici ma refer la distinctia dintre simplu si dificil versus complicat dar simplu. A se vedea cum este vazuta cresterea unui copil versus sa inveti sa utilizezi un telefon inteligent.
Vorba cuiva: “Omenirea va fi in primejdie cand va utiliza instrumente mai inteligente decat ei”.
Iar acum, cred ca in afara de matura – desi nici de aia nu sunt sigur – totul este inteligent.